Infecţia streptococică: simptome, cauze, tratament

Infecţia streptococică: simptome, cauze, tratament

Infecţia streptococică: definiţie

Infecţia streptococică este cauzată de diverse tulpini de bacterii gram-pozitive, cele mai comune fiind streptococii de tip A şi cei de tip B. Aceste bacterii se transmit prin strănut, tuse ori în timpul travaliului, de la mamă la făt, prin consumul unor alimente contaminate (de obicei, lactate şi ouă) ori prin atingerea unor suprafeţe contaminate (bacteriile pătrund cu uşurinţă dacă o persoană are tăieturi, zgârieturi sau răni la nivelul pielii). De asemenea, sistemul imunitar deficitar, bolile cronice (cancerul, diabetul, bolile renale sau hepatice), sarcina şi tratamentul care presupune administrarea de steroizi sunt factori care pot creşte riscul unei infecţii streptococice.

Simptomele infecţiilor streptococe diferă în funcţie de bacterie implicată şi pot consta în dureri în gât, febră, dureri de cap, ameţeală sau leziuni la nivelul pielii etc.

În principal, tratamentul infecţiilor streptococice constă în administrarea de antibiotice, dar numai la recomandarea medicului. Pentru evitarea acestor infecţii, se recomandă spălarea frecventă, cu apă şi săpun dezinfectant, a mâinilor, folosirea batistelor nazale în timpul strănutului sau tusei, evitarea aglomeraţiei şi gătirea corectă a alimentelor.

Simptome

Simptomele diferă în funcţie de localizarea infecţiei streptococice, astfel:

  • Inflamarea (înroşirea şi umflarea) unor porţiuni ale pielii, însoţită de durere – afecţiunea poartă numele de celulită
  • Cruste de culoare galbenă pe anumite porţiuni ale pielii – afecţiune cunoscută sub numele de impetigo
  • Necrozarea pielii şi a ţesuturilor moi de sub ea, inclusiv grăsimea şi ţesutul care acoperă muşchii (fascia)  – afecţiune numită fasceită necrozantă
  • Dureri în gât, nas înfundat sau rinoree, frisoane, febră, greaţă, vărsături, inflamarea amigdalelor şi a nodulilor limfatici de la nivelul gâtului – afecţiunea se numeşte faringită
  • Roşu în gât, creşterea în volum a ganglionilor (pot conţine puroi), febră, frisoane, dureri abdominale, somnolenţă, erupţie tegumentară la nivelul pliurilor (piele foarte roşie, cu bubiţe însoţite de prurit), limbă zmeurie – afecţiune numită scarlatină

În cazul nou-născuţilor, o infecţie cu streptococ de tip B poate fi fatală, din cauza sistemului imunitar fragil al micuţilor. Astfel de infecţii – transmise de obicei pe cale vaginală, în timpul travaliului, prin secreţiile vaginale – pot cauza complicaţii fatale, precum meningita sau pneumonia. Simptomele unei infecţii streptocice la nou-născut apar în primele ore sau zile de la naştere şi includ: lipsa de responsivitate, refuzul de a suge la sân, iritabilitatea, febră mare sau, din contră, temperatură corporală redusă, respiraţie accelerată sau dificilă.

Alte complicaţii ale infecţiilor streptococice netratate sunt: sinuzita, mastoidita, glomerulonefrita, febra reumatică, sindromul de şoc toxic.

Cauze

Streptococii de tip A se găsesc adesea la suprafaţa pielii şi în gât, persoanele respective fiind numite „purtătoare”. Aceste bacterii nu cauzează probleme decât în cazul în care o persoană prezintă anumiţi factori de risc şi se transmit prin tuse sau strănut ori prin contact direct cu o persoană infectată sau prin atingerea unei suprafeţe contaminate.

În schimb, streptococii de tip B sunt localizaţi la nivelul tubului digestiv şi în vagin. Statisticile arată că una din patru gravide este purtătoare ale streptococului beta-hemolitic, ce poate fi transmis mai departe fătului prin lichidul amniotic sau în timpul travaliului, prin intermediul secreţiilor vaginale. Cu toate acestea, doar unul din 2.000 de bebeluşi se infectează cu acest streptococ. Trebuie menţionat însă că o infecţie cu streptococ de tip B poate creşte riscul de avort spontan sau moarte fetală.

Diagnostic

Infecţiile streptococe pot fi uşor diagnosticate, pe baza mai multor teste. În cazul suspiciunii de faringită, medicul va preleva o probă de spută din gât. Examenul clinic, istoricul medical, analizele de sânge sau de urină şi investigaţiile imagistice (CT, IRM) pot fi, de asemenea, utile în diagnosticarea infecţiilor streptococice.

Dacă rezultatele indică prezenţa unui streptococ, următorul pas constă în efectuarea unei antibiograme, care poate depista precis despre ce tip de bacterie este implicată. Acest examen este foarte important, deoarece medicul va stabili tratamentul antibiotice cel mai eficient în funcţie de rezultatul obţinut.

Infecţia streptococică: tratament

În cazul faringitei, tratamentul nu este obligatoriu cel cu antibiotice. Afecţiunea poate trece de la sine, fără tratament, în decursul a 1-2 săptămâni. Totuşi, pot fi recomandate antibioticele – precum penicilina, eritromicina, claritromicina, clindamicina sau amoxicilina, administrate oral sau intravenos, pe o perioadă de 10 zile – dacă există un risc crescut de complicaţii.

Pentru ameliorarea simptomelor pot fi recomandate antiinflamatoare nesteroidiene sau acetaminofen, care reduc febra şi durerea. În cazul copiilor mici este contraindicată administrarea de aspirină, din cauza riscului crescut de sindrom Reye, care constă în steatoză hepatică (ficat gras) şi encefalopatie ac, anută noninflamatorie.

Pentru cazurile grave (celulită, fasceită necrozantă, endocardită etc.) în care pacienţii infectaţi prezintă un sistem imunitar deficitar, boli cronice sau alte afecţiuni severe, este indicat tratamentul prompt cu antibiotice, pentru a preveni răspândirea infecţiei în sânge şi la organele interne. De asemenea, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a ţesutului necrozat (cum este cazul persoanelor cu fasceită necrozantă).

Autor: Paula Rotaru

Surse: nhsborders.scot.nhs.uk, merckmanuals.com

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica