Părinții care nu au un contract de muncă pot beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Indemnizația se calculează în funcție de veniturile nete, iar în 2026 poate ajunge la 8.500 de lei înainte de reținerea contribuției de sănătate.
Lipsa unui contract individual de muncă nu înseamnă automat pierderea dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului. Potrivit Ordonanței de urgență nr. 111/2010, părinții pot beneficia de acest sprijin financiar dacă au realizat cel puțin 12 luni eligibile în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului.
Perioada luată în calcul este, așadar, mai mare decât ultimul an. Autoritățile verifică situația solicitantului în cele 24 de luni care preced nașterea copilului. Astfel, o persoană care a avut o pauză profesională poate îndeplini condiția dacă a acumulat lunile necesare în restul intervalului.
Cele 12 luni eligibile nu trebuie să provină exclusiv dintr-un contract de muncă. Acestea pot fi constituite din venituri recunoscute de lege, perioade asimilate sau o combinație între cele două situații. Îndeplinirea condițiilor este verificată pe baza documentelor depuse, nu doar în funcție de statutul profesional al părintelui la momentul solicitării indemnizației.
Pe lângă salarii și veniturile asimilate acestora, legea permite luarea în calcul a mai multor categorii de venituri. Printre acestea se numără cele obținute din activități independente, inclusiv de persoanele fizice autorizate (PFA). Pot fi eligibile și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt drepturile de autor, dacă sunt îndeplinite condițiile de încadrare fiscală și celelalte cerințe legale.
În calcul pot intra, de asemenea, veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură, în condițiile prevăzute de legislația fiscală. Dacă părintele a avut mai multe surse de venit eligibile în aceeași perioadă, acestea pot fi cumulate potrivit regulilor aplicabile. Un aspect important este că, pentru stabilirea indemnizației, sunt luate în considerare veniturile nete determinate fiscal, nu totalul sumelor brute încasate.
Legea recunoaște și anumite perioade asimilate, care pot contribui la îndeplinirea condiției celor 12 luni. Printre situațiile care pot fi luate în calcul se află șomajul indemnizat sau înregistrarea la agenția pentru ocuparea forței de muncă în vederea acordării indemnizației de șomaj. De asemenea, pot conta concediile medicale și perioadele în care persoana a beneficiat de indemnizații de asigurări sociale de sănătate. Sunt recunoscute, în condițiile legii, și concediul pentru creșterea unui alt copil, pensia de invaliditate sau concediul de acomodare în cazul adopției.
În anumite situații, sunt acceptate și cursurile de zi la liceu sau facultate, unele intervale dintre absolvire și continuarea studiilor, precum și perioada de 60 de zile de după absolvire. Aceste prevederi nu înseamnă că orice pauză de activitate este considerată automat eligibilă. Fiecare perioadă trebuie dovedită și încadrată în categoriile prevăzute de lege.
Indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă 85% din media veniturilor nete aferente celor 12 luni eligibile. În 2026, cuantumul minim este de 1.651 de lei pe lună, iar cel maxim ajunge la 8.500 de lei. Acestea sunt valorile indemnizației înainte de reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS).
Din august 2025, asupra indemnizației se reține CASS în cotă de 10%. Prin urmare, suma efectiv încasată este mai mică decât cuantumul stabilit înainte de această reținere. Pentru indemnizația minimă de 1.651 de lei, contribuția de sănătate este de 165,10 lei, astfel că părintele primește aproximativ 1.486 de lei. În cazul indemnizației maxime de 8.500 de lei, după reținerea CASS rămân 7.650 de lei.
De exemplu, dacă media veniturilor nete eligibile este de 4.000 de lei, indemnizația calculată în procent de 85% este de 3.400 de lei. După reținerea contribuției de sănătate de 10%, suma încasată ajunge la 3.060 de lei. Calculul este orientativ. Valoarea stabilită pentru fiecare solicitant depinde de veniturile și perioadele eligibile dovedite prin documentele depuse la dosar.
Cererea pentru acordarea indemnizației se depune la primăria de domiciliu sau de reședință. Ulterior, dosarul este transmis agenției teritoriale pentru plăți și inspecție socială, instituția care verifică îndeplinirea condițiilor legale.
În funcție de situația solicitantului, dosarul poate cuprinde actul de identitate, certificatul de naștere al copilului, documentele care dovedesc veniturile sau perioadele asimilate și un extras de cont, în cazul în care plata se solicită în cont bancar. Este important ca părinții să respecte și termenele de depunere. Pentru persoanele care nu au dreptul la concediu de maternitate, dacă cererea este depusă în cel mult 60 de zile lucrătoare de la nașterea copilului, indemnizația poate fi acordată începând cu data nașterii.
În celelalte situații, termenul de 60 de zile lucrătoare se calculează de la data încetării concediului de maternitate. Dacă solicitantul depășește termenul legal, dreptul se acordă, de regulă, începând cu data depunerii cererii.
Indemnizația pentru creșterea copilului se acordă, în general, până când acesta împlinește doi ani. În cazul copilului cu dizabilitate, perioada poate fi de până la trei ani.
Sursa foto: Shutterstock
Conținut editorial asistat de inteligența artificială și verificat de editor uman.