Rinoseptoplastia funcțională: când este necesară operația și cum decurge recuperarea. Explică Dr. Alexandru Breazu

CSID: Care este diferența dintre rinoseptoplastia funcțională și rinoplastia estetică? Ce corectează fiecare intervenție și care este obiectivul principal al acestora?

Dr. Alexandru Breazu: Rinoplastia estetică se referă la intervenția prin care se urmărește schimbarea aspectului nasului, în condițiile în care pacientul nu are probleme funcționale. Mai exact, nasul are o anumită formă, pacientul își dorește o altă configurație, însă respiră bine, doarme corespunzător și nu se confruntă cu dificultăți respiratorii.

În cazul rinoseptoplastiei funcționale, abordarea este diferită. Aici, modificarea structurii și, uneori, a aspectului exterior al nasului este necesară pentru ca pacientul să poată respira corect.

Putem avea defecte ale valvelor nazale externe, situație în care nările se închid în timpul inspirației, sau probleme ale valvelor nazale interne, care se pot prăbuși și împiedică trecerea aerului. De asemenea, poate exista o deviație de sept care afectează respirația.

Prin urmare, rinoseptoplastia funcțională este o intervenție mai complexă, deoarece presupune refacerea și susținerea scheletului intern al nasului, astfel încât acesta să își îndeplinească în mod corespunzător funcția respiratorie.

CSID: Cum își poate da seama o persoană că are o problemă funcțională a nasului? Care sunt simptomele care ar trebui să o trimită la un consult ORL?

Dr. Alexandru Breazu:  Unul dintre cele mai evidente semne este senzația de nas înfundat, fie pe o parte, fie pe cealaltă. Unele persoane observă că respirația se înrăutățește atunci când se întind în pat sau că una dintre nări se blochează mai accentuat în anumite poziții.

Pot apărea și dureri de cap asociate senzației de obstrucție nazală. De asemenea, calitatea somnului poate fi afectată: pacientul se trezește obosit, deși a dormit suficient, nu are parte de un somn profund sau resimte dureri de cap dimineața.

Aceste manifestări pot indica o problemă funcțională la nivelul nasului și justifică un consult ORL pentru identificarea cauzei.

CSID: Cât de frecventă este deviația de sept și este adevărat că nu orice deviație necesită o intervenție chirurgicală? În ce situații recomandați operația?

Dr. Alexandru Breazu: Deviația de sept este o problemă destul de frecventă, însă nu toate deviațiile necesită intervenție chirurgicală. Important este dacă modificarea anatomică afectează efectiv respirația sau contribuie la deformarea nasului într-o manieră care împiedică pătrunderea aerului.

Dacă deviația nu se află în zona culoarului respirator, nu afectează respirația și nu determină modificări externe care să îngusteze nările, este posibil să nu existe indicație operatorie.

Intervenția devine necesară atunci când deviația împiedică trecerea aerului sau contribuie la o deformare a nasului care afectează funcția respiratorie.

Un alt aspect important este legat de cornetele nazale. Atunci când septul este deviat într-o parte, organismul poate compensa prin mărirea cornetului nazal de pe partea opusă. Apare astfel hipertrofia cornetului nazal, care poate contribui suplimentar la obstrucția respiratorie.

Din acest motiv, în anumite intervenții este necesară atât corectarea deviației de sept, cât și reducerea volumului cornetelor nazale. Nu este întotdeauna suficientă rezolvarea unei singure probleme, deoarece trebuie identificat și tratat ansamblul modificărilor anatomice care afectează respirația.

CSID: Dacă o persoană respiră greu pe nas, înseamnă automat că are deviație de sept? Ce alte cauze pot determina obstrucția nazală și cum se stabilește diagnosticul corect?

Dr. Alexandru Breazu:  Nu. Dificultățile de respirație nu indică automat existența unei deviații de sept. Pot exista și probleme la nivelul nasului extern, în special disfuncții ale valvelor nazale, care împiedică pătrunderea aerului.

De exemplu, în timpul inspirației, nările se pot închide parțial sau complet, iar aerul nu mai poate pătrunde corespunzător, chiar dacă septul este drept, iar cornetele nazale sunt în regulă.

Pentru a înțelege mai ușor acest mecanism, putem face o comparație: este ca și cum am avea suficient spațiu într-o cameră pentru a introduce un dulap, dar ușa ar fi prea îngustă pentru a permite trecerea lui. În această analogie, aerul reprezintă dulapul, iar nările sunt ușa prin care acesta trebuie să intre.

Așadar, chiar dacă există suficient spațiu în interiorul nasului, o problemă la nivelul intrării poate împiedica respirația.

Nasul trebuie privit ca un ansamblu, iar orice modificare structurală, inclusiv una care afectează aspectul exterior, poate contribui la obstrucția respiratorie. De aceea, diagnosticul trebuie să identifice toate componentele anatomice implicate, nu doar eventuala deviație de sept.

CSID: Se poate corecta atât funcția respiratorie, cât și aspectul nasului în cadrul aceleiași operații? În ce situații este indicată combinarea componentei funcționale cu cea estetică?

Dr. Alexandru Breazu:  Da, cele două componente pot fi corectate în cadrul aceleiași intervenții, iar în anumite situații această abordare este chiar necesară.

Există pacienți care au suferit traumatisme în urma cărora nasul s-a deformat și a devenit asimetric. În astfel de cazuri, simpla corectare a septului în interiorul nasului nu rezolvă întotdeauna problema respiratorie.

Dacă nasul este strâmb la exterior, iar una dintre nări este mai îngustă decât cealaltă, pacientul poate continua să aibă dificultăți de respirație chiar și după corectarea septului și a cornetelor nazale.

Prin urmare, este necesară uneori reconstrucția întregului ansamblu nazal, astfel încât aerul să poată pătrunde corespunzător. În această situație, modificarea aspectului exterior nu reprezintă un simplu moft estetic, ci face parte din tratamentul funcțional.

CSID: Ce investigații sunt necesare înainte de o rinosetoplastie funcțională? Este suficient consultul ORL sau sunt necesare și endoscopia nazală ori investigațiile imagistice?

Dr. Alexandru Breazu:  Înainte de intervenție, sunt necesare consultul ORL, endoscopia nazală și o investigație imagistică de tip computer tomograf (CT), fără substanță de contrast.

Aceste evaluări permit identificarea principalelor probleme anatomice și oferă medicului informațiile necesare pentru stabilirea conduitei terapeutice.

Practic, pe baza rezultatelor, medicul poate determina ce structuri trebuie corectate în timpul operației și care este abordarea potrivită pentru fiecare pacient.

CSID: Cum decurge intervenția și cât durează recuperarea? Cât timp trebuie să poarte pacientul atele nazale, când poate reveni la serviciu și după cât timp poate relua activitatea fizică?

Dr. Alexandru Breazu:  Intervenția se desfășoară sub anestezie generală. În cazul tehnicii utilizate de medic, abordul se realizează prin interiorul nărilor, iar pentru remodelarea structurilor osoase sunt folosite ultrasunetele.

Această tehnică permite o recuperare mai ușoară și mai rapidă. În general, după aproximativ o săptămână, pacientul poate reveni la serviciu și își poate relua activitățile profesionale. Tot în această perioadă poate începe să facă mișcare ușoară.

Pentru activitățile sportive solicitante și efortul fizic mai intens, este recomandată o perioadă de aproximativ o lună înainte de reluare.

Notă editorială: Medicul nu a precizat în înregistrare durata purtării atelelor nazale, așa că acest detaliu trebuie confirmat înainte de publicare, dacă dorești să păstrezi întrebarea în forma actuală.

CSID: Care sunt riscurile și posibilele complicații ale rinosetoplastiei funcționale? Există situații în care problemele respiratorii persistă sau este necesară o nouă intervenție?

Dr. Alexandru Breazu: Unul dintre riscurile acestei intervenții este perforația septală, adică apariția unei comunicări între nara stângă și cea dreaptă, în interiorul nasului. Importanța acestei complicații depinde și de dimensiunea perforației.

Pot apărea și sângerări postoperatorii, însă tehnicile chirurgicale actuale sunt mai puțin invazive decât cele utilizate în trecut, ceea ce contribuie la reducerea anumitor riscuri.

Există și situații în care problemele respiratorii persistă după operație. Rezultatul depinde nu doar de intervenția propriu-zisă, ci și de particularitățile țesuturilor pacientului și de modul în care acestea se vindecă.

Rata de reintervenție este estimată de medic la aproximativ 8–10%. Chiar dacă este considerată relativ redusă, această proporție nu este neglijabilă pentru o intervenție chirurgicală.

Un aspect esențial este monitorizarea pacientului după operație. Medicul trebuie să îi fie alături, să urmărească evoluția și să îl ajute să gestioneze eventualele probleme care pot apărea. Dacă este necesar, pacientul trebuie îndrumat către un alt specialist care poate rezolva complicația respectivă.

CSID: În ce măsură se poate modifica aspectul exterior al nasului în urma unei intervenții funcționale? Poate pacientul să observe schimbări ale formei nasului chiar dacă scopul principal al operației este îmbunătățirea respirației?

Dr. Alexandru Breazu: Da, aspectul exterior al nasului se poate modifica în urma unei intervenții funcționale, în special atunci când deviația de sept este importantă și afectează și forma nasului.

Septul nazal oferă susținere și direcție structurilor nazale. În special în partea inferioară, către vârful nasului, o deviație importantă poate determina și o deformare vizibilă.

Atunci când această porțiune este repoziționată și adusă pe linia mediană în timpul intervenției, și partea exterioară a nasului poate deveni mai dreaptă.

Aceste posibile modificări trebuie discutate înainte de operație. Pacientul și medicul curant trebuie să stabilească împreună ce schimbări sunt necesare și la ce rezultate se pot aștepta.

CSID: Ce rezultate pot aștepta pacienții după operație și în cât timp se stabilizează acestea? Când se poate evalua corect rezultatul funcțional și când poate fi apreciat rezultatul estetic, dacă intervenția le vizează pe ambele?

Dr. Alexandru Breazu: Rezultatul funcțional și cel estetic au perioade diferite de evaluare.

În ceea ce privește respirația, rezultatele pot fi observate, în general, la aproximativ o lună după intervenție, când nasul este vindecat din punct de vedere funcțional.

În schimb, rezultatul estetic necesită mai mult timp pentru a se stabiliza. În cazul pacienților cu piele normală, rezultatul final poate fi evaluat la aproximativ un an după operație.

Dacă pacientul are pielea mai groasă, perioada poate fi mai lungă, ajungând chiar la un an și jumătate. Pielea groasă poate masca într-o anumită măsură modificările realizate asupra structurilor interne, motiv pentru care aspectul final al nasului devine vizibil mai lent.

Așadar, pacienții trebuie să înțeleagă că îmbunătățirea respirației poate fi resimțită mult mai devreme decât stabilizarea completă a aspectului exterior.

CSID: Poate rinosetoplastia funcțională să contribuie la îmbunătățirea somnului și la reducerea sforăitului? În ce măsură depind aceste beneficii de cauza problemei respiratorii?

Dr. Alexandru Breazu: Da, intervenția poate contribui la îmbunătățirea somnului atunci când dificultățile respiratorii sunt cauzate de probleme structurale ale nasului.

Totuși, trebuie identificată cauza exactă a tulburărilor de respirație. Uneori, problemele pot fi combinate și pot implica atât nasul, cât și îngustarea spațiului respirator la nivelul gâtului, de exemplu în cazul amigdalelor palatine mărite.

Obezitatea poate reprezenta, de asemenea, un factor care afectează respirația și calitatea somnului. Într-o astfel de situație, chiar dacă pacientul are un nas care funcționează perfect după intervenție, este posibil să nu obțină o respirație complet normală și nici un somn suficient de odihnitor.

Prin urmare, corectarea problemelor nazale poate aduce beneficii importante, dar rezultatul depinde de existența sau absența altor cauze care afectează respirația.

CSID: Ce ar trebui să știe un pacient înainte de a lua decizia de a se opera? Care sunt cele mai frecvente mituri sau așteptări nerealiste pe care le întâlniți în cabinet?

Dr. Alexandru Breazu: Cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțeleagă pacientul este că intervenția nu garantează un succes de 100%. Fiecare persoană are particularități anatomice și tisulare diferite, iar procesul de vindecare nu este identic de la un pacient la altul.

De aceea, este esențial ca așteptările să fie realiste. Pacientul nu trebuie să compare rezultatul propriu cu cel al altor persoane și nici să se aștepte ca nasul să arate sau să funcționeze exact ca în fotografiile altor pacienți.

Toate aceste aspecte trebuie discutate încă de la primul consult sau din momentul în care pacientul începe să ia în calcul intervenția. Medicul și pacientul trebuie să stabilească împreună obiectivele operației și rezultatele care pot fi obținute în cazul respectiv.

Un alt sfat important este ca pacienții să analizeze cu atenție rezultatele intervențiilor realizate de medicul pe care îl aleg. Este indicat să caute fotografii făcute la o perioadă mai lungă după operație, nu doar imagini imediat postoperatorii, care nu reflectă rezultatul final.

De asemenea, este important să examineze fotografii din mai multe unghiuri, nu doar din profil, pentru a avea o imagine cât mai completă asupra rezultatelor obținute.