În România anilor ’80, mesele de zi cu zi erau influențate puternic de lipsurile alimentare. După ore petrecute la cozi, cu puține produse disponibile în magazine, gospodinele trebuiau să găsească soluții pentru a pune pe masă mâncare suficientă pentru întreaga familie.
Așa au apărut sau au revenit în bucătărie numeroase rețete de criză, pregătite cu ingrediente puține și ieftine. Unele au dispărut odată cu perioada respectivă, în timp ce altele au rămas în memoria celor care au trăit acei ani.
Parizerul era unul dintre mezelurile care se găseau, cel puțin în anumite perioade, mai ușor decât alte produse din carne. Dacă în anii ’60 și ’70 putea fi de o calitate mai bună, în anii ’80 situația s-a schimbat, iar produsul era asociat cu alimentația austeră, scrie Adevărul.
Pentru a transforma câteva felii de parizer într-un fel de mâncare mai consistent, gospodinele au apelat la o variantă de parizer pane, numită uneori și „șnițel din parizer”.
Feliile groase de parizer erau trecute prin făină și ou, apoi prăjite în ulei până deveneau aurii. În unele variante se folosea și pesmet, după modelul clasic al șnițelului. Preparatul era servit cu cartofi – prăjiți sau piure – și, atunci când exista, cu salată de varză.
Conservele ocupau și ele un loc important în bucătăria perioadei. Sardinele și heringul în ulei sau în sos tomat puteau fi transformate într-o salată simplă, cu ajutorul câtorva ingrediente.
Peștele era amestecat cu ceapă, oțet, sare și piper, iar unele gospodine adăugau și morcov ras. Uleiul din conservă nu era aruncat, ci folosit pentru a asezona preparatul.
Cu pâine proaspătă, această combinație devenea o masă rapidă și sățioasă.
O altă variantă de mâncare apărută din necesitatea de a folosi la maximum ingredientele disponibile era reprezentată de pastele cu sos de carne.
Se foloseau paste, de regulă melcișori, peste care se turna un sos pregătit din bulion și carne din conserve de porc sau vită. Uneori sosul era îngroșat cu puțină făină, iar carnea era mărunțită înainte de a fi adăugată.
Pentru familiile care aveau rude la țară, posibilitățile erau ceva mai variate. Carnea putea fi conservată în untură, „la garniță”, și folosită ulterior pentru preparate precum tocănițele cu cartofi sau iahnia de fasole.
Poate una dintre cele mai neobișnuite combinații este mămăliga cu magiun, pregătită sub forma unui desert rustic, mai scrie Adevărul.
Rețeta nu a fost inventată propriu-zis în perioada comunistă. Ea exista și anterior, în special în mediul rural, însă a fost redescoperită în anii de criză alimentară și pregătită mai ales în gospodăriile de la țară.
Preparatul are nevoie de foarte puține ingrediente: mălai, magiun de prune, puțin ulei și sare.
Se pregătește o mămăligă mai moale, dar suficient de consistentă pentru a putea fi așezată în straturi. Într-o tavă unsă cu ulei se pune alternativ un strat de mămăligă și unul de magiun. Preparatul este apoi dat la cuptor până când suprafața se rumenește ușor.
Te mai poate interesa: Cel mai vechi desert din România! Cum se prepară budinca de morcovi? Făcea senzație în 1842
Multe dintre aceste preparate nu au apărut pentru că gospodinele urmăreau să creeze rețete sofisticate, ci pentru că ingredientele disponibile dictau meniul zilei.
Parizerul pane, pastele cu carne din conservă, salatele din conserve de pește sau mămăliga cu magiun ilustrează felul în care românii au încercat să transforme ingrediente puține în mese cât mai consistente.
Astăzi, unele dintre aceste combinații sunt privite cu nostalgie de cei care au trăit perioada comunistă. Pentru generațiile care nu au cunoscut însă acei ani, ele pot părea mai degrabă o incursiune într-o bucătărie în care inventivitatea era, înainte de toate, o necesitate.
Te mai poate interesa: Ce mâncau Nicolae și Elena Ceaușescu de Revelion. Preparatul pe care „tovarășul” îl adora
FOTO: Călător prin România.