Apa caldă care ajunge mai degrabă călâie la robinet este o problemă cu care se confruntă mulți locatari ai blocurilor racordate la sistemele centralizate de termoficare. Nu orice diferență de temperatură înseamnă însă automat că furnizorul nu își respectă obligațiile. Există parametri clari privind temperatura apei calde, iar un detaliu este esențial: măsurarea relevantă se face la punctul de delimitare dintre instalația furnizorului și cea a blocului.
Dacă apa nu respectă parametrii stabiliți, locatarii pot face o sesizare și pot solicita verificarea situației. Important este ca problema să fie documentată și să fie stabilit dacă deficiența provine din rețeaua furnizorului sau din instalația interioară a imobilului.
Potrivit reglementărilor în domeniu, la punctul de delimitare, adică în locul în care instalația furnizorului se separă de instalația blocului, apa caldă de consum trebuie să aibă între 55°C și 60°C.
Furnizorul trebuie să mențină temperatura cât mai constantă, indiferent de consumul instantaneu din imobil. În același timp, media lunară măsurată la punctul de delimitare nu trebuie să înregistreze o abatere mai mare de cinci grade Celsius în minus.
Aceste valori sunt importante atât pentru confortul consumatorilor, cât și din perspectiva cerințelor sanitare.
Există însă o diferență importantă între temperatura de la intrarea în bloc și cea pe care o măsori în apartament.
Obligația furnizorului se referă la temperatura apei la punctul de delimitare, nu neapărat la cea constatată la robinetul din baie sau bucătărie.
Apa poate pierde câteva grade în timp ce circulă prin instalația interioară a clădirii. Conductele vechi, distanța mare pe care trebuie să o parcurgă apa, problemele sistemului de recirculare sau defecțiunile schimbătoarelor de căldură se numără printre factorii care pot influența temperatura.
Prin urmare, faptul că apa ajunge călâie într-un apartament situat la un etaj superior nu dovedește automat că furnizorul livrează apa sub parametrii prevăzuți. Problema poate exista chiar în interiorul blocului.
Înainte de depunerea unei reclamații trebuie verificată temperatura. Ideal este ca măsurătoarea să fie făcută chiar la punctul de delimitare, cu ajutorul administratorului sau al firmei care asigură întreținerea instalațiilor asociației.
Dacă acest lucru nu este posibil, temperatura poate fi verificată și la robinet. Apa trebuie lăsată să curgă suficient pentru ca temperatura să se stabilizeze. Este indicat să fie consemnate data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea.
Aceste informații pot deveni utile atunci când problema este reclamată oficial.
Următorul pas este sesizarea în scris a asociației de proprietari. Sesizarea trebuie să cuprindă adresa imobilului, descrierea problemei, eventualele măsurători efectuate și solicitarea de remediere.
Administratorul sau comitetul executiv trebuie apoi să contacteze furnizorul și să solicite verificarea parametrilor de furnizare. În București, operatorul este Compania Municipală Termoenergetica, iar în celelalte localități trebuie contactat operatorul local responsabil de serviciul de termoficare.
Situația nu se oprește la prima sesizare dacă apa continuă să fie prea rece. Dacă răspunsul întârzie sau problema persistă, asociația poate formula o plângere oficială către furnizor. Ulterior, poate fi sesizată și autoritatea locală care monitorizează serviciul de termoficare.
În anumite situații, în funcție de prevederile contractului și ale standardului de performanță, consumatorii pot solicita și compensații atunci când parametrii de calitate nu sunt asigurați.
Important este ca reclamația să fie documentată, nu să se rezume la constatarea că „apa este călâie”.
În paralel cu sesizarea furnizorului, asociația poate verifica instalația interioară. Trebuie controlată starea conductelor, funcționarea sistemului de recirculare, acolo unde acesta există, și eventualele pierderi de căldură. O instalație interioară cu probleme poate explica de ce apa respectă temperatura cerută la intrarea în imobil, dar ajunge mult mai rece în anumite apartamente.
Diferența este importantă și pentru stabilirea responsabilității. Dacă apa are temperatura corespunzătoare la punctul de delimitare, dar se răcește ulterior, trebuie căutată cauza în instalația clădirii.
În schimb, la intrarea în bloc reperul este de 55–60°C, potrivit parametrilor menționați în reglementările și contractele aplicabile serviciului. Dacă această temperatură nu este respectată, locatarii au la dispoziție procedura de sesizare prin asociația de proprietari.
Așadar, când apa caldă ajunge rece sau doar călâie la robinet, primul pas nu este doar reclamația, ci și măsurarea și identificarea locului în care apare problema. O sesizare scrisă, însoțită de date concrete, permite verificarea parametrilor și stabilirea dacă responsabilitatea aparține furnizorului sau instalației interioare a blocului.
Sursă foto: Shutterstock