Medicamentele moderne pentru scădere ponderală au schimbat radical tratamentul obezității. În special terapiile din clasa agoniștilor receptorului GLP-1 pot produce scăderi importante în greutate și aduc beneficii metabolice reale la pacienții cu obezitate, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie sau steatoză hepatică.
Există însă și efecte adverse care trebuie cunoscute și monitorizate. Printre acestea se află afecțiunile vezicii biliare și ale căilor biliare.
O meta-analiză publicată în JAMA Internal Medicine, care a inclus 76 de studii randomizate și peste 103.000 de pacienți, a arătat că tratamentul cu agoniști GLP-1 a fost asociat cu un risc crescut de afecțiuni biliare și veziculare. Riscul a fost mai mare în studiile în care aceste medicamente au fost folosite pentru scădere ponderală, la doze mai mari și pe perioade mai lungi. Creșterea absolută a riscului a rămas însă relativ mică și trebuie întotdeauna pusă în balanță cu beneficiile tratamentului.
În practica mea, având atât perspectiva chirurgului, cât și pe cea a medicului care efectuează ecografie abdominală, am observat în ultimul an mai mulți pacienți la care litiaza veziculară sau sludge-ul biliar au fost descoperite după inițierea unui program de slăbire.
Mecanismul este ușor de înțeles.
Atunci când pacientul mănâncă mai puțin și mesele devin mai rare, vezica biliară este stimulată mai puțin să se contracte. Bila poate stagna mai mult timp în colecist.
În paralel, scăderea rapidă în greutate mobilizează depozitele de grăsime, iar ficatul poate elibera mai mult colesterol în bilă. În aceste condiții, bila devine mai bogată în colesterol, iar golirea mai lentă a colecistului favorizează cristalizarea acestuia și formarea viitorilor calculi.
Același mecanism este recunoscut și independent de tratamentul medicamentos: pierderea rapidă în greutate este un factor de risc bine cunoscut pentru litiaza biliară.
În cazul agoniștilor GLP-1 există și date care sugerează reducerea motilității vezicii biliare și întârzierea golirii acesteia.
Litiaza veziculară poate fi complet asimptomatică. Atunci când apar simptome, iar cele mai frecvente sunt:
Durerea persistentă, febra, frisoanele sau apariția icterului necesită evaluare medicală rapidă, deoarece pot semnala colecistită, obstrucția căii biliare sau pancreatită.
Ecografia abdominală este o investigație neinvazivă, repetabilă și fără iradiere. În evaluarea sistemului biliar poate identifica:
În același timp, permite evaluarea pancreasului, ficatului și a altor organe abdominale.
Din poziția mea de chirurg și ecografist, consider că evaluarea imagistică înaintea unui program de slăbire este deosebit de utilă mai ales la pacienții cu factori de risc, antecedente biliare sau simptome digestive. Ecografia ne poate arăta dacă problema există deja înainte ca tratamentul să înceapă”, spune Dr. Marina Dumitraș.
Este important însă de precizat că ecografia abdominală anuală începând de la 20 de ani și screeningul ecografic obligatoriu înaintea oricărui tratament pentru slăbit nu reprezintă în prezent recomandări universale de ghid. În practica clinică, indicația trebuie individualizată.
La pacientul cu obezitate, simptome biliare sau factori de risc, evaluarea poate include:
Analize de sânge, pentru verificarea hemoleucogramei, bilirubinei totale și directe, transaminazelor hepatice, GGT și fosfatazei alkaline, dar si a altor parametri metabolici stabiliți de medic.
Examenul clinic, cu evaluarea abdomenului superior și a hipocondrului drept.
Ecografia abdominală, atunci când istoricul, simptomele sau profilul de risc o justifică.
Acest lucru permite identificarea unei litiaze preexistente și stabilirea unei strategii sigure înaintea inițierii terapiei.
Dacă vezica biliară are un aspect normal, tratamentul pentru controlul greutății poate fi continuat conform indicației medicului care îl prescrie.
Dacă apare sludge biliar, decizia privind monitorizarea și eventualul tratament cu acizi biliari trebuie luată individual. Ursodiolul poate reduce riscul formării calculilor în anumite situații de scădere ponderală rapidă, în special în contextul dietelor foarte hipocalorice sau după chirurgie bariatrică, însă nu este indicat automat tuturor pacienților. Dacă sunt identificați calculi, situația trebuie evaluată de chirurg și de medicul care conduce tratamentul pentru obezitate.
Important: prezența calculilor asimptomatici nu reprezintă automat o contraindicație absolută pentru orice tratament de slăbit și nici indicație obligatorie de colecistectomie. Majoritatea calculilor „tăcuți” nu necesită tratament chirurgical imediat. În schimb, litiaza simptomatică sau complicată necesită evaluare chirurgicală.
Pacienții se concentrează adesea pe întrebarea „cât a mai crescut piatra?”. Pentru chirurg, mai important este ce complicație poate produce.
Calculii mici pot migra din colecist către coledoc. Aceștia pot produce obstrucție biliară, icter sau pancreatită acută.
Calculii mai mari se pot bloca la nivelul canalului cistic și pot provoca hidrops vezicular sau colecistită acută. De aceea, evaluarea nu trebuie redusă la măsurarea calculului în milimetri.
Tratamentul standard pentru litiaza veziculară simptomatică este colecistectomia laparoscopică.
Operația presupune, de regulă, câteva incizii mici prin care sunt introduse camera video și instrumentele laparoscopice. Abdomenul este insuflat cu dioxid de carbon pentru a crea spațiul de lucru, colecistul este identificat, separat în siguranță de structurile din jur și extras într-un sac special.
Avantajele abordului laparoscopic sunt importante:
Într-un caz necomplicat, pacientul se mobilizează și reia alimentația relativ rapid după operație. Tocmai de aceea preferăm să tratăm litiaza înainte de apariția complicațiilor, atunci când există indicație chirurgicală.”, mai spune Dr. Marina Dumitraș, medic primar Chirurgie Generală.
Dacă un microcalcul migrează și rămâne blocat în coledoc, poate fi necesară ERCP, procedura endoscopică prin care calculul este extras din calea biliară. Ulterior, colecistectomia laparoscopică poate fi efectuată în aceeași internare, în funcție de situația clinică.
Tratamentele moderne pentru obezitate pot avea beneficii majore și nu trebuie privite cu teamă. Riscul biliar există, însă pentru majoritatea pacienților rămâne mic în termeni absoluți. Important este ca terapia să fie prescrisă și urmărită medical, iar scăderea ponderală să nu fie tratată ca un proces exclusiv „estetic”.
În cazul pacienților cu simptome digestive, istoric de litiază, factori metabolici de risc sau scădere rapidă în greutate, evaluarea hepatobiliară și, atunci când este indicată, ecografia abdominală pot identifica problemele înainte ca acestea să ajungă la complicații.
Scopul nu este să renunțăm la tratamente eficiente pentru obezitate, ci să le folosim responsabil, cu monitorizarea pacientului în ansamblul său.”, încheie Dr. Marina Dumitraș.
Aceasta este, din perspectiva mea de chirurg și ecografist, componenta care poate face diferența între o scădere în greutate supravegheată corect și o complicație biliară descoperită prea târziu.
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F09%2FDr.MarinaDumitras-edit-900x1200.jpg)
Articol redactat de: Dr. Marina Dumitraș, medic primar Chirurgie generală.
Data publicării: 01/09/2026.
FOTO: Shutterstock.