Merdeneaua nu este, de fapt, românească. De unde vine celebra plăcintă cu brânză și ce poveste ascunde numele ei?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Merdeneaua este una dintre gustările pe care mulți români le asociază instantaneu cu patiseriile de cartier, diminețile grăbite sau pauzele de la școală și serviciu. Cu foi subțiri, crocante și o umplutură sărată, cel mai adesea pe bază de brânză, preparatul a devenit atât de familiar încât este considerat, aproape instinctiv, parte din gastronomia românească.

Istoria ei este însă mult mai complexă. Merdeneaua nu a fost inventată în România și nu poate fi atribuită cu certitudine unei singure persoane sau unei anumite regiuni. Preparatul face parte dintr-o tradiție culinară veche, dezvoltată în spațiul otoman și în Balcani, de unde diferite tipuri de plăcinte și produse din foi de aluat s-au răspândit și au fost adaptate în funcție de specificul local.

De unde provine, de fapt, merdeneaua

Originile exacte ale merdenelei nu pot fi stabilite prin indicarea unui singur „inventator”. Preparatele din foi subțiri de aluat, umplute cu brânză, carne sau legume, au circulat timp de secole între Anatolia, Balcani și teritoriile aflate sub influența Imperiului Otoman.

Recomandări

Rețeta de merdenele a lui Nicolai Tand. Cum prepari acasă foile fragede și umplutura de telemea?

Dieta cu merdenele a Mihaelei Bilic: „Eu am inventat-o!” În ce constă, mai exact

Merdeneaua românească se înscrie în această familie gastronomică și are legături cu tradiția börek-urilor, produse de patiserie foarte răspândite în bucătăria turcească și în gastronomiile fostului Imperiu Otoman.

În România, influențele culinare otomane au pătruns în special prin regiunile din sud-estul țării, inclusiv Dobrogea, unde comunitățile turce și tătare au avut o prezență importantă. De aici, astfel de preparate au fost preluate, adaptate și răspândite treptat în alte zone.

Prin urmare, merdeneaua pe care o găsim astăzi în patiseriile românești este rezultatul unei evoluții culinare, nu al unei rețete create de o singură persoană.

De unde vine numele de „merdenea”

Una dintre cele mai interesante povești ale preparatului se ascunde chiar în denumirea sa.

DEX-ul indică drept origine turcescul „merdane”, termen care desemna o unealtă asemănătoare unui sucitor, folosită pentru întinderea aluatului. În română, „merdenea” a avut, în trecut, și sensul de vergea pentru întins foile de plăcintă, sens consemnat în zona fostului județ Teleorman.

Termenul turcesc are, la rândul său, o origine mai veche, fiind asociat cu un cuvânt persan care desemna un obiect cilindric folosit pentru rulare sau întindere.

Există și o explicație etimologică potrivit căreia denumirea preparatului ar proveni din sintagma turcească „merdane böreği”, adică un tip de börek preparat cu ajutorul merdane-ului. Prin simplificarea denumirii, „merdane” ar fi ajuns să desemneze în română însăși plăcinta. Această ipoteză a fost formulată de lingvistul Vladimir Drimba.

Astfel, numele pe care îl folosim astăzi pentru o plăcintă cu brânză ar putea avea, la origine, legătură directă cu unealta folosită pentru întinderea foilor.

Cum se prepară merdeneaua tradițională

În forma sa clasică, merdeneaua are la bază un aluat simplu, întins în foi foarte subțiri. Foile sunt unse cu grăsime și împăturite succesiv, ceea ce le oferă textura stratificată și crocantă după coacere.

Cea mai cunoscută umplutură este cea cu brânză sărată, de regulă telemea sau un amestec de brânzeturi. În funcție de zonă și de rețeta patiseriei, pot exista însă numeroase variante.

Printre cele întâlnite se numără:

• merdenea cu carne;
• merdenea cu spanac și brânză;
• merdenea cu praz și brânză;
• merdenea cu ciuperci;
• variante cu verdețuri, ceapă verde sau alte ingrediente.

În timp, fiecare patiserie și-a putut adapta rețeta, motiv pentru care două merdenele cumpărate din locuri diferite pot avea gust, textură și chiar formă diferite.

Merdenea, börek, banitsa sau tiropita? Ce au în comun

Merdeneaua nu este un preparat izolat în gastronomia regiunii. În Balcani și în fostul spațiu otoman există numeroase produse construite în jurul aceleiași idei: foi subțiri de aluat și o umplutură sărată.

Börek-ul turcesc poate avea umpluturi de brânză, carne, spanac, cartofi sau legume și poate fi preparat sub forme foarte diferite. În Bulgaria există banitsa, iar în Grecia, tiropita, o plăcintă pe bază de foi și brânză.

Aceste preparate nu sunt identice cu merdeneaua românească, însă fac parte din aceeași familie culinară și ilustrează modul în care rețetele au circulat și s-au transformat de-a lungul timpului în această parte a Europei.

Cum a devenit merdeneaua atât de populară în România

Merdeneaua a ajuns, în timp, să fie mult mai mult decât un preparat cu influențe balcanice sau otomane. A devenit o gustare urbană asociată cu viața de zi cu zi.

Prețul accesibil, faptul că poate fi consumată rapid și fără tacâmuri și combinația dintre aluatul crocant și umplutura sărată au contribuit la popularitatea sa. Pentru generații întregi, merdeneaua a fost gustarea cumpărată înainte de școală, în pauza de la serviciu sau în drum spre casă.

Tocmai de aceea, chiar dacă originile sale nu sunt românești, merdeneaua a ajuns să ocupe un loc bine conturat în gastronomia urbană autohtonă.

De ce s-a vorbit atât de mult despre merdenele în ultima perioadă

În august 2026, merdeneaua a revenit în centrul atenției după o controversă pornită în jurul produselor de la Patiseria Amzei din București. O comparație publicată online între produse de patiserie preparate cu unt și merdeneaua realizată cu margarină a generat numeroase reacții în mediul online.

Discuția a depășit rapid subiectul ingredientelor. Oamenii au început să vorbească despre gustul merdenelelor, despre patiseriile preferate și despre amintirile asociate acestui produs. Patiseria Amzei a devenit, pentru scurt timp, un punct de atracție pentru bucureștenii dornici să încerce celebra merdenea sau să-și reamintească gustul ei. Ulterior, cei implicați în controversă și-au prezentat scuzele.

În fond, popularitatea merdenelei arată cât de puternică poate fi legătura dintre mâncare și memorie. Chiar dacă originile sale se găsesc dincolo de granițele României, preparatul a fost preluat, adaptat și integrat atât de bine în cultura gastronomică locală încât, pentru mulți români, este pur și simplu „merdeneaua de la noi”.

FOTO: Shutterstock