Balonarea, crampele abdominale, diareea sau alte modificări ale tranzitului intestinal sunt manifestări frecvente și pot avea cauze diferite. Dacă persistă, este indicat un consult medical, urmat de analizele și investigațiile recomandate de medic, pentru a stabili dacă sunt provocate de intoleranțe alimentare, de o infecție sau de o afecțiune digestivă.
Intoleranțele alimentare sunt reacții adverse care nu implică, de regulă, un mecanism alergic. Ele apar după consumul unor alimente sau ingrediente pe care organismul nu le digeră, nu le absoarbe ori nu le metabolizează corespunzător și provoacă cel mai frecvent simptome digestive. Manifestările pot varia în funcție de cantitatea de alimente consumată, astfel că unele persoane tolerează cantități mici fără simptome semnificative.
Deși intoleranța alimentară și alergia alimentară pot provoca simptome asemănătoare, ele prezintă mecanisme și riscuri diferite. Alergia alimentară este o reacție a sistemului imunitar și poate fi declanșată chiar și de o cantitate foarte mică dintr-un anumit aliment. Spre deosebire de intoleranța alimentară, alergia poate provoca și urticarie, umflarea buzelor sau a feței, dificultăți de respirație și, în cazurile severe, anafilaxie. Intoleranța provoacă frecvent balonare, crampe și modificări ale tranzitului intestinal și, de obicei, nu pune viața în pericol.
Dintre intoleranțele alimentare, cele mai cunoscute sunt intoleranța la lactoză și malabsorbția anumitor carbohidrați. Expresia „intoleranța la gluten” este folosită frecvent pentru a descrie simptomele apărute după consumul alimentelor care conțin gluten. Totuși, înainte de stabilirea acestui diagnostic, medicul trebuie să excludă boala celiacă și alergia la grâu.
Simptomele acestor afecțiuni se pot suprapune, iar unele dintre ele pot coexista, în special la persoanele cu sindrom de intestin iritabil. În anumite cazuri, manifestările apărute după consumul produselor din grâu pot fi provocate de fructani sau de alți carbohidrați fermentabili, nu neapărat de gluten.
Unele persoane se pot confrunta cu malabsorbția fructozei, care poate provoca balonare, durere abdominală sau modificări ale tranzitului. Aceasta nu trebuie confundată cu intoleranța ereditară la fructoză, o boală genetică rară și potențial severă.
Mecanismul diferă în funcție de tipul reacției. Unele intoleranțe sunt provocate de un deficit enzimatic, altele de absorbția incompletă a unor carbohidrați sau de sensibilitatea la anumiți compuși alimentari. Uneori, deficitul de lactază poate fi temporar și poate apărea după o infecție digestivă sau în asociere cu o boală ori un tratament care afectează mucoasa intestinului subțire.
Manifestările clinice pot fi variabile și nu în toate cazurile există teste pentru confirmare. O importanță semnificativă în stabilirea diagnosticului o au istoricul medical, jurnalul alimentar și reevaluarea controlată a alimentelor.
Stabilirea diagnosticului începe cu un consult medical și cu o anamneză atentă privind istoricul alimentar, caracteristicile simptomelor și relația dintre acestea și mesele consumate. Medicul poate recomanda și eliminarea temporară a alimentului suspect, urmată de reintroducerea sa controlată. Dacă există suspiciunea unei reacții la gluten, investigațiile pentru boala celiacă trebuie efectuate înaintea începerii unei diete fără gluten.
De precizat că nu există un singur test de diagnostic valabil pentru toate intoleranțele. Atunci când există suspiciunea unei alergii alimentare, medicul alergolog poate recomanda teste cutanate prick sau determinarea IgE specifice. Aceste rezultate trebuie interpretate împreună cu istoricul clinic și nu confirmă singure alergia. Ele nu sunt teste pentru intoleranțele digestive. În funcție de simptome, investigațiile pot include și teste pentru intoleranța la lactoză, analize de sânge uzuale, teste pentru identificarea inflamației, investigații pentru boala celiacă sau alte explorări digestive.
Tratamentul este stabilit în funcție de cauza simptomelor și de tipul intoleranței. În intoleranțele digestive dependente de cantitate, medicul poate recomanda reducerea alimentului până la pragul individual de toleranță. În intoleranța la lactoză pot fi utile produsele fără lactoză sau suplimentele cu lactază. Atunci când este folosită pentru diagnostic, dieta de eliminare este, de regulă, temporară și trebuie urmată de reintroducerea controlată a alimentului suspect. În afecțiunile care necesită excludere permanentă, precum boala celiacă, conduita alimentară este diferită și trebuie stabilită de medic.
La SANADOR, pacienții care prezintă simptome digestive posibil asociate unei intoleranțe alimentare beneficiază de o abordare multidisciplinară, prin consulturi de specialitate și investigații recomandate de medic. În funcție de simptome și de indicația medicală, pacienții au acces la consultații de gastroenterologie, alergologie și nutriție, la teste alergologice atunci când există suspiciunea unei alergii, precum și la investigații specifice pentru anumite forme de intoleranță sau malabsorbție. Tratamentul și recomandările nutriționale sunt individualizate, cu scopul ameliorării simptomelor, prevenirii carențelor și îmbunătățirii calității vieții.