Boala Alzheimer este asociată în principal cu pierderea memoriei și declinul cognitiv, însă cercetările recente arată că unii pacienți pot avea și convulsii „tăcute”, greu de recunoscut chiar și de familie. Aceste episoade nu seamănă cu crizele epileptice clasice și pot trece neobservate mult timp.
Specialiștii atrag atenția că activitatea electrică anormală din creier poate contribui la agravarea simptomelor cognitive și la accelerarea evoluției bolii.
Convulsiile „tăcute” reprezintă episoade de activitate electrică anormală în creier care nu provoacă întotdeauna căderi, tremurături puternice sau pierderea cunoștinței. La persoanele cu Alzheimer, ele pot apărea sub forme mult mai subtile.
Printre semnele posibile se numără:
Aceste manifestări pot fi confundate cu simptome obișnuite ale demenței, ceea ce face diagnosticul mai dificil.
Cercetătorii cred că modificările produse de boala Alzheimer afectează și modul în care neuronii comunică între ei. Acumularea proteinelor anormale și deteriorarea rețelelor cerebrale pot favoriza apariția activității epileptice.
Studiile au arătat că persoanele cu Alzheimer au un risc mai mare de convulsii comparativ cu adulții de aceeași vârstă fără demență. În unele cazuri, aceste episoade pot apărea chiar înainte ca declinul cognitiv să devină evident.
Activitatea epileptică repetată poate perturba procesele implicate în formarea și recuperarea amintirilor. De aceea, unii specialiști consideră că aceste convulsii „tăcute” pot contribui la:
Identificarea lor este importantă deoarece, în anumite situații, tratamentul adecvat poate reduce frecvența episoadelor și poate îmbunătăți funcționarea zilnică.
Diagnosticul nu se bazează doar pe simptome. Medicul neurolog poate recomanda electroencefalograma (EEG), investigație care înregistrează activitatea electrică a creierului și poate evidenția episoadele anormale.
Uneori este necesară monitorizare prelungită, deoarece convulsiile „tăcute” pot apărea sporadic și pot fi ratate la o examinare scurtă.
Este recomandată evaluarea medicală dacă o persoană cu Alzheimer prezintă:
Aceste manifestări nu înseamnă automat epilepsie, dar merită investigate.
Cel mai important mesaj este că nu orice episod de confuzie face parte inevitabil din evoluția Alzheimer. Uneori poate exista o activitate epileptică tratabilă care contribuie la simptome.
Specialiștii recomandă observarea atentă a episoadelor neobișnuite și notarea momentului, duratei și comportamentului persoanei afectate. Aceste informații pot ajuta medicul să stabilească dacă este necesară o evaluare neurologică suplimentară.
Cel mai frecvent
De multe ori, persoana se oprește din ceea ce face, privește fix câteva secunde, nu răspunde imediat și apoi își reia activitatea fără să își amintească episodul.
Important
Dacă episodul durează mult, se repetă frecvent sau este însoțit de pierderea cunoștinței, dificultăți de respirație ori cădere, trebuie solicitat ajutor medical imediat.
Da
În multe cazuri, medicul neurolog poate recomanda tratament antiepileptic, după confirmarea diagnosticului prin investigații precum EEG.
Nu neapărat
Nu întotdeauna, dar prezența convulsiilor poate fi asociată cu o evoluție mai rapidă a simptomelor și merită evaluată de un specialist.
Convulsiile „tăcute” nu trebuie ignorate la persoanele cu Alzheimer. Deși pot fi dificil de recunoscut, ele pot influența memoria, atenția și funcționarea zilnică, iar identificarea lor la timp poate deschide opțiuni de tratament și monitorizare mai precisă.
FOTO: Shutterstock.