Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este celebrată în fiecare an pe 29 iunie și marchează un moment important în calendarul creștin, dar și în cel popular românesc. În tradiția satului românesc, această zi este cunoscută sub numele de SânPetru de Vară și este considerată un prag simbolic al verii agrare, momentul în care începe perioada secerișului și a recoltării.
Sfinții Petru și Pavel sunt pomeniți împreună deoarece tradiția bisericească spune că au trecut la cele veșnice în aceeași zi, în anul 67. Sfântul Petru este considerat „păzitorul porților Raiului”, având cheile împărăției cerurilor și fiind apropiat de Dumnezeu, în timp ce Sfântul Pavel este văzut ca marele propovăduitor al credinței creștine.
În imaginarul popular, cei doi apostoli sunt reprezentați chiar ca locuind pe Lună, Petru la dreapta și Pavel la stânga, imagine care îmbină credința religioasă cu elemente mitice și folclorice.
Tradiția populară românească îi atribuie Sfântului Petru puteri asupra fenomenelor cerești. Se spune că, atunci când acesta lovește cu biciul, scânteile care cad pe pământ se transformă în licurici, luminând nopțile de vară.
O altă legendă afirmă că Sfântul Petru controlează grindina: atunci când oamenii se îndepărtează de credință, el cheamă forțele cerești și „topește” grindina, reducând-o pentru a proteja recoltele și viețile oamenilor.
Ziua de 29 iunie este cunoscută și ca Moșii de SânPetru, o zi dedicată pomenirii sufletelor celor trecuți în neființă. În această tradiție, se spune că existau nouă bătrâni înțelepți, considerați binefăcători ai lumii, care făceau minuni oriunde mergeau.
Oamenii obișnuiesc să dea de pomană alimente și obiecte pentru sufletele morților. Femeile împart vase cu apă, lapte, mâncare gătită, colaci, colivă și fructe, adesea împodobite cu flori și cireșe, pentru ca cei adormiți să aibă „de toate” în lumea de dincolo.
Există și numeroase interdicții și credințe:
Până la această sărbătoare, se consideră că nu este bine să se scuture merii, deoarece respectarea tradiției ar proteja culturile de grindină.
Dacă în ziua Sfinților Petru și Pavel are loc furtună cu tunete și fulgere, se crede că recolta de nuci și alune va fi afectată de dăunători.
Sărbătoarea se întinde simbolic pe trei zile, perioadă în care se consideră că ogoarele sunt protejate de ploi distrugătoare, iar recoltele vor fi bogate.
În credința populară, Sfântul Petru are și rolul de „stăpân peste animalele sălbatice”, în special asupra lupilor, de unde și denumirea de „Sărbătoarea lupilor”. Se spune că el împarte hrana acestor animale și le ține în echilibru pentru a nu afecta oamenii și gospodăriile.
În ajunul sărbătorii, spiritele cerului ar umbla libere pe pământ, pedepsindu-i pe cei care nu respectă regulile nescrise. Pentru protecție, oamenii foloseau usturoiul și pelinul, plante considerate apotropaice.
Tradiția mai spune că:
De asemenea, se crede că persoanele pistruiate trebuie să se spele pe față la miezul nopții, în momentul când cântă cocoșul, pentru ca pistruii să nu se înmulțească.
În imaginarul românesc, SânPetru este una dintre cele mai importante figuri ale calendarului popular. El apare atât ca sfânt creștin, cât și ca personaj mitic cu atribuții cosmice. Se spune că la marile sărbători (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz, Sânziene), cerul se deschide pentru o clipă, iar SânPetru poate fi văzut la masa împărătească, alături de Dumnezeu, ca sfetnic în luarea deciziilor.
Sursa foto: ziarullumina.ro