Apa de la robinet ar putea duce la apariția bolii Parkinson, conform studiilor

Un amplu studiu realizat în Statele Unite aduce în prim-plan o posibilă conexiune între apa potabilă și riscul de apariție a boala Parkinson. Cercetarea indică faptul că originea apei consumate și caracteristicile acesteia – în special tipul de acvifer și vechimea apei subterane – ar putea influența probabilitatea de a dezvolta această afecțiune neurologică. Totuși, autorii atrag atenția că rezultatele nu demonstrează o relație directă de tip cauză-efect, ci doar o asociere statistică. Concluziile urmează să fie prezentate la cea de-a 78-a reuniune anuală organizată de American Academy of Neurology.

Cercetătorii au analizat două elemente principale: vechimea apei subterane şi stratul acvifer din care aceasta provine

Analiza a inclus un număr considerabil de participanți: 12.370 de persoane diagnosticate cu boala Parkinson și peste 1,2 milioane de indivizi fără această boală. Pentru a reduce influența altor factori, cercetătorii au comparat cele două grupuri în funcție de criterii precum vârsta, sexul și originea etnică.

Toți participanții locuiau în zone situate în apropierea unor puncte de monitorizare a apei subterane. Echipa de cercetare a examinat două variabile esențiale: vârsta apei (cât timp a circulat prin subteran înainte de a fi extrasă) și natura geologică a acviferului din care provenea. În plus, au fost analizate diferitele surse de alimentare cu apă, fie că era vorba despre rețele municipale centralizate sau despre puțuri private, conform news.ro. 

Recomandări

Cine sunt românii care plătesc cea mai scumpă apă potabilă din România

Singurele fructe care te hidratează la fel de bine ca apa. Sunt excelente pe caniculă!

Impactul tipului de acvifer

Rezultatele au evidențiat diferențe notabile între tipurile de acvifere. Persoanele care consumau apă provenită din acvifere carbonatice au prezentat un risc mai ridicat de a dezvolta boala Parkinson comparativ cu cele care utilizau apă din alte formațiuni geologice.

Acviferele carbonatice, alcătuite în principal din roci calcaroase, permit infiltrarea rapidă a apei prin crăpături și cavități. Această circulație accelerată poate facilita pătrunderea contaminanților din mediul de suprafață. În schimb, acviferele glaciare – formate din straturi de nisip și pietriș – asigură o filtrare naturală mai eficientă, deoarece apa se deplasează mai lent și este supusă unui proces mai îndelungat de purificare naturală. Comparativ cu apa provenită din aceste depozite glaciare, cea din acviferele carbonatice a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare.

Vechimea apei și riscul asociat

Un alt element relevant identificat de cercetători este legat de „vârsta” apei subterane. În cazul acviferelor carbonatice, apa mai veche – care a circulat timp îndelungat în subteran – a fost corelată cu un risc mai scăzut de apariție a bolii.

În schimb, apa mai recentă, provenită din precipitații infiltrate în ultimele decenii, a fost asociată cu un risc crescut. O posibilă explicație este că apa tânără are o expunere mai mare la poluanți moderni, precum substanțe chimice agricole sau industriale, înainte de a ajunge în pânza freatică.

Limitări și direcții viitoare

Autorii studiului subliniază că există limite importante ale analizei. De exemplu, nu s-a confirmat cu exactitate sursa specifică de apă consumată de fiecare participant, iar expunerea la potențiali contaminanți a fost estimată indirect, pe baza datelor geologice și regionale.

Chiar și așa, concluziile oferă indicii relevante pentru comunitatea științifică și deschid noi piste de investigare. Specialiștii consideră că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica mecanismele implicate și pentru a stabili dacă există o legătură cauzală între calitatea apei potabile și riscul de boală Parkinson.

foto: shutterstock