Primele nouă zile ale lunii martie sunt cunoscute în credințele populare românești drept „babe”. O perioadă capricioasă, în care vremea pare că se schimbă de la o oră la alta, iar iarna și primăvara se luptă pentru supremație. În tradiția populară, aceste zile nu sunt doar un capriciu meteorologic, ci un adevărat barometru al destinului.
„Dacă timpul nu e bun, baba e rea”, spuneau bătrânii, convinși că fiecare zi dintre 1 și 9 martie are o fire proprie. Iar felul în care se manifestă vremea ar prevesti cum va fi anul pentru cel care și-a ales acea „babă”.
Etnografii leagă obiceiul de legenda Baba Dochia, una dintre cele mai vechi și cunoscute figuri din mitologia românească. Potrivit tradiției, Baba Dochia ar fi întruchiparea anului vechi, care se stinge pentru a face loc primăverii.
Numele său este asociat de unii cercetători cu Sfânta Muceniță Evdochia, sărbătorită pe 1 martie. În vechiul calendar roman, anul începea la această dată, iar moartea simbolică a Dochiei pe 9 martie marca trecerea de la iarnă la primăvară.
Caracterul schimbător al vremii din această perioadă este pus pe seama firii capricioase a Babei Dochia. Legenda spune că aceasta urcă la munte cu oile, îmbrăcată cu nouă cojoace, pe care le leapădă treptat, păcălită de o încălzire temporară a vremii. Când frigul revine, este surprinsă nepregătită și îngheață, transformându-se în stană de piatră.
Tradiția spune că fiecare persoană trebuie să își aleagă o „babă” în perioada 1-9 martie. Alegerea se poate face în două moduri.
Cel mai cunoscut este calculul în funcție de ziua nașterii. De exemplu, dacă cineva este născut pe 18, adună cifrele (1+8), iar „baba” sa va fi pe 9 martie. Dacă data nașterii este 10, rezultatul este 1 (1+0), deci baba va fi pe 1 martie.
A doua variantă este alegerea la întâmplare: înainte de începutul lunii, fiecare își stabilește o zi între 1 și 9 martie, care îi va prevesti norocul.
Semnificația este simplă:
O legendă mai romantică o prezintă pe Dochia drept fiica regelui dac Decebal. Se spune că împăratul roman Traian s-ar fi îndrăgostit de ea după cucerirea Daciei. Dochia l-ar fi refuzat și ar fi fugit în munți, unde zeul Zamolxis ar fi transformat-o în stâncă pentru a o salva.
Astfel de interpretări au fost popularizate mai ales în perioada comunistă, când istoria și mitologia erau adesea împletite pentru a sublinia continuitatea dintre daci și romani.
Astăzi, „babele” și-au pierdut din încărcătura mistică, dar au rămas un obicei simpatic, mai ales în rândul femeilor. Alegerea zilei este privită ca un joc, o formă de divertisment care păstrează vie legătura cu tradițiile.
Chiar dacă puțini mai cred că vremea dintr-o zi de martie le poate influența destinul, obiceiul are un farmec aparte. El vorbește despre relația strânsă dintre om și natură, despre nevoia de a găsi sens în schimbările vremii și despre speranța că primăvara aduce, odată cu ea, un nou început.
Sursă foto – snegok1967 / Envato