Studiu nou: COVID-19 poate afecta creierul pe termen lung, chiar și în forme ușoare. Diferența majoră față de gripă

Chiar și formele ușoare de COVID-19 pot produce modificări persistente la nivelul creierului, în timp ce gripa pare să lase sechele mai ales la nivel pulmonar. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetători de la Tulane University, care a comparat direct, pentru prima dată, efectele pe termen lung ale celor două infecții asupra creierului și plămânilor.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Frontiers in Immunology și oferă o posibilă explicație pentru simptomele neurologice frecvente raportate în long COVID, precum ceața mentală, oboseala persistentă și schimbările de dispoziție.

Ce au vrut să afle cercetătorii

Echipa coordonată de profesorul Xuebin Qin, specialist în microbiologie și imunologie la Tulane National Biomedical Research Center, a pornit de la o întrebare esențială: ce diferențiază, la nivel biologic, COVID-19 de alte infecții respiratorii comune, cum este gripa, atunci când simptomele persistă mult timp după faza acută?

Recomandări

Boala care slăbește inima și poate imita un infarct. Poate fi declanșată de gripă sau COVID-19

Un nou semnal de alarmă de la medici! Copiii care au trecut prin COVID-19 sunt mai…

Pentru a răspunde, cercetătorii au utilizat un model experimental pe șoareci, analizând țesut pulmonar și cerebral la câteva săptămâni după eliminarea virusului din organism. Scopul a fost să distingă între efectele generale ale unei infecții respiratorii severe și modificările specifice produse de SARS-CoV-2.

Ce se întâmplă în plămâni după gripă și COVID-19

La nivel pulmonar, ambele infecții au lăsat urme similare: inflamație persistentă și acumulare de colagen, proteină asociată cu cicatrizarea țesuturilor. Aceste modificări pot rigidiza plămânii și pot explica dificultățile respiratorii raportate de unele persoane la săptămâni sau luni după boală.

Diferența majoră a apărut însă în capacitatea de regenerare. După gripă, plămânii au activat mecanisme eficiente de reparare, trimițând celule specializate pentru refacerea mucoasei căilor respiratorii. În schimb, după infecția cu SARS-CoV-2, acest răspuns a fost mult mai slab, sugerând că virusul poate interfera cu procesele naturale de vindecare.

Impactul distinct al COVID-19 asupra creierului

Cele mai clare diferențe au fost observate la nivel cerebral. Deși nici virusul gripal, nici SARS-CoV-2 nu au fost detectate direct în creier în momentul analizelor, animalele care trecuseră prin COVID-19 prezentau inflamație cerebrală persistentă și mici leziuni ale vaselor de sânge, inclusiv microhemoragii.

Analizele genetice au evidențiat activarea continuă a unor căi inflamatorii și perturbări ale sistemelor care reglează serotonina și dopamina, neurotransmițători esențiali pentru memorie, dispoziție, motivație și nivel de energie. Aceste modificări au fost aproape absente la șoarecii care avuseseră gripă.

Profesorul Xuebin Qin a subliniat că, deși ambele infecții pot provoca leziuni pulmonare de durată, efectele persistente asupra creierului au fost specifice SARS-CoV-2, diferență considerată esențială pentru înțelegerea mecanismelor din spatele long COVID.

De ce sunt importante aceste descoperiri

Rezultatele oferă o bază biologică pentru simptomele neurologice raportate frecvent de pacienții cu long COVID, precum dificultăți de concentrare, oboseală cronică și instabilitate emoțională. Inflamația cerebrală și afectarea microvasculară pot perturba comunicarea dintre diferite regiuni ale creierului, chiar și în absența virusului activ.

În plus, studiul sugerează că long COVID nu este doar o prelungire a unei infecții respiratorii obișnuite, ci o afecțiune cu mecanisme distincte, care ar putea necesita strategii diferite de monitorizare și tratament comparativ cu recuperarea după gripă.

Ce urmează

Autorii cercetării precizează că rezultatele provin din modele experimentale și trebuie confirmate prin studii clinice pe oameni. Totuși, datele susțin ideea că evaluarea pacienților după COVID-19 ar trebui să includă nu doar funcția respiratorie, ci și monitorizarea simptomelor neurologice, chiar și în cazul formelor aparent ușoare ale bolii.

Identificarea acestor modificări biologice ar putea deschide drumul către terapii țintite, menite să reducă inflamația cerebrală și să protejeze vasele de sânge, diminuând riscul simptomelor persistente asociate long COVID.

FOTO: Shutterstock.