Tot mai mulți pacienți diagnosticați cu diabet sau prediabet descoperă, uneori surprinzător, că anumite medicamente prescrise pentru alte afecțiuni le pot dezechilibra valorile glicemiei. Deși efectul nu este întotdeauna imediat sau evident, el poate influența semnificativ controlul bolii și riscul de complicații pe termen lung.
Medicii avertizează că tratamente utilizate frecvent pentru inflamații, hipertensiune, colesterol sau tulburări psihice pot modifica metabolismul glucozei. În lipsa unei monitorizări atente, pacienții pot ajunge la valori crescute ale glicemiei fără să înțeleagă cauza.
Corticosteroizii precum Prednison și Dexametazonă sunt utilizați pe scară largă în tratamentul bolilor inflamatorii, astmului, artritei sau afecțiunilor autoimune. Specialiștii explică faptul că aceste medicamente pot crește glicemia la 6–8 ore după administrare.
Mecanismul este dublu: stimulează ficatul să producă mai multă glucoză prin gluconeogeneză și reduc sensibilitatea țesuturilor la insulină. Creșterea glicemiei este dependentă de doză – cu cât aceasta este mai mare, cu atât valorile pot crește mai mult.
Medicamentele din clasa beta-blocantelor sunt frecvent prescrise pentru hipertensiune, aritmii sau anxietate. Deși sunt esențiale în controlul bolilor cardiovasculare, ele pot influența echilibrul glicemic.
Acestea pot bloca parțial efectele insulinei și, în unele cazuri, pot reduce eliberarea acesteia din pancreas, favorizând creșterea glicemiei. În plus, beta-blocantele pot masca tahicardia – unul dintre cele mai importante semne ale hipoglicemiei. Astfel, pacienții pot avea dificultăți în recunoașterea rapidă a unui episod de scădere bruscă a glicemiei.
Statinele rămân esențiale în reducerea colesterolului LDL și în prevenirea infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral. Cu toate acestea, unele cercetări sugerează că pot avea un impact asupra glicemiei.
De exemplu, Simvastatină este mai frecvent asociată cu episoade de hiperglicemie comparativ cu Pravastatină sau Atorvastatină. Mecanismul exact nu este pe deplin elucidat, dar se presupune că poate implica reducerea sensibilității la insulină sau afectarea secreției acesteia.
Specialiștii subliniază însă că beneficiile cardiovasculare ale statinelor depășesc, în majoritatea cazurilor, riscurile metabolice, iar decizia de modificare a tratamentului trebuie luată exclusiv împreună cu medicul.
Anumite antibiotice pot avea, de asemenea, impact asupra glicemiei. Fluorochinolonele precum Ciprofloxacină sau Levofloxacină pot determina atât hipoglicemie, cât și hiperglicemie. De asemenea, Pentamidină este cunoscută pentru potențialul de a crește nivelul zahărului din sânge.
În cazul diureticelor tiazidice, utilizate frecvent în tratamentul hipertensiunii, modificările nivelului de potasiu pot afecta secreția de insulină, influențând astfel glicemia. Efectul este relativ rar, dar posibil, în special la persoanele cu factori de risc metabolic.
Anumite antipsihotice atipice utilizate în schizofrenie sau alte tulburări psihice pot modifica metabolismul glucozei și al lipidelor. La pacienții predispuși, aceste medicamente pot favoriza creșterea în greutate și apariția hiperglicemiei.
Medicii recomandă ca persoanele cu diabet sau prediabet să își monitorizeze atent glicemia atunci când încep un tratament nou. Orice creștere persistentă a valorilor trebuie discutată cu medicul curant.
Ajustarea dozelor sau schimbarea medicamentului poate reduce riscul de hiperglicemie. În schimb, întreruperea tratamentului fără recomandare medicală poate avea consecințe grave.
Sursă foto – bhofack2 / Envato