Ozempic și Mounjaro au devenit extrem de populare în ultimii ani, fiind folosite atât în tratamentul diabetului de tip 2, cât și – off-label – pentru scăderea în greutate. Deși multe persoane vorbesc despre rezultatele spectaculoase în kilograme pierdute, mai puțin discutate sunt efectele adverse care pot apărea odată cu administrarea acestor medicamente. Iată ce ar trebui să știi înainte de a începe tratamentul.
Ozempic (semaglutidă) și Mounjaro (tirzepatidă) sunt medicamente injectabile care acționează asupra hormonilor implicați în reglarea glicemiei și a apetitului. Ele încetinesc golirea stomacului, reduc pofta de mâncare și cresc senzația de sațietate, motiv pentru care duc la scădere ponderală.
Însă tocmai aceste mecanisme pot genera reacții neplăcute în organism.
Citește și: Alternativa naturală la Ozempic. Se găsește în orice farmacie la un preț de 20 de ori mai mic
Cele mai comune efecte adverse sunt de natură gastrointestinală:
greață persistentă
vărsături
diaree sau constipație
balonare și crampe abdominale
reflux gastric
Pentru unele persoane, simptomele sunt ușoare și dispar în timp. Pentru altele, însă, pot deveni suficient de intense încât să afecteze calitatea vieții sau să ducă la întreruperea tratamentului.
Un efect mai puțin discutat este gastropareza – încetinirea accentuată a golirii stomacului. Aceasta poate provoca senzația de plenitudine extremă, greață constantă și dificultăți în alimentație. În cazuri rare, simptomele pot persista și după oprirea tratamentului.
Atât semaglutida, cât și tirzepatida au fost asociate, în cazuri rare, cu inflamația pancreasului (pancreatită). Simptomele includ durere abdominală severă, care poate iradia în spate, greață intensă și vărsături. Pancreatita este o urgență medicală și necesită evaluare imediată.
Scăderea rapidă în greutate, frecventă în cazul acestor tratamente, poate favoriza formarea calculilor biliari (pietre la fiere). Unele persoane pot dezvolta inflamații ale vezicii biliare, necesitând tratament sau chiar intervenție chirurgicală.
Deși scăderea în greutate este adesea obiectivul principal, nu toată greutatea pierdută provine din grăsime. Studiile arată că o parte semnificativă poate fi masă musculară, mai ales în absența unui aport adecvat de proteine și a exercițiilor fizice. Pe termen lung, acest lucru poate afecta metabolismul și forța fizică.
În studiile pe animale, medicamentele din această clasă au fost asociate cu tumori tiroidiene. Deși legătura la oameni nu este clar demonstrată, există avertismente pentru persoanele cu antecedente de cancer tiroidian medular sau sindrom MEN 2.
Unii utilizatori au raportat modificări ale dispoziției, anxietate sau chiar simptome depresive. De asemenea, schimbările rapide ale corpului pot avea un impact emoțional neașteptat.
Un aspect rar menționat este că, după oprirea tratamentului, kilogramele pot reveni rapid dacă nu există modificări sustenabile ale stilului de viață. Medicamentele nu tratează cauza creșterii în greutate, ci influențează temporar mecanismele apetitului.
De asemenea, tratamentul presupune administrare pe termen lung pentru menținerea rezultatelor, ceea ce implică costuri ridicate și monitorizare medicală constantă.
Ozempic și Mounjaro pot fi instrumente eficiente în gestionarea diabetului și a obezității, însă nu sunt soluții miraculoase și nu sunt lipsite de riscuri. Înainte de a începe tratamentul, este esențială o discuție detaliată cu medicul, evaluarea istoricului medical și cântărirea atentă a beneficiilor și a posibilelor efecte adverse.
Sursa foto: Shutterstock