Întâmpinarea Domnului, prăznuită în fiecare an pe 2 februarie, ocupă un loc aparte în calendarul tradițiilor românești. Dincolo de semnificația sa religioasă profundă, această zi a fost însoțită, de-a lungul timpului, de numeroase credințe populare și rânduieli transmise din generație în generație. Bătrânii satelor spuneau că ceea ce mănânci în această zi poate influența starea ta de bine, norocul și armonia întregului an. Dintre toate regulile, una era considerată esențială, iar nerespectarea ei era asociată cu ghinion, certuri și lipsă de spor.
Potrivit credinței populare, carnea este alimentul care nu trebuie consumat de Întâmpinarea Domnului. Ziua era privită ca un moment de cumpătare și purificare, iar mesele trebuiau să fie simple, ușoare și curate. Se spunea că mâncarea grea „apasă” sufletul și tulbură liniștea acestei sărbători.
Tradiția nu făcea diferență între tipurile de carne: atât carnea roșie, cât și cea albă sau preparatele bogate erau evitate. Oamenii credeau că încălcarea acestei reguli putea aduce necazuri, boală, tensiuni în familie sau lipsă de noroc în lunile următoare.
În imaginarul popular, Întâmpinarea Domnului marchează trecerea dintre iarnă și primăvară, dintre întuneric și lumină, dintre stagnare și reînnoire. Se spunea că în această zi energiile sunt fragile și schimbătoare, iar trupul și sufletul trebuie menținute într-o stare de echilibru.
Carnea era asociată cu:
De aceea, mesele din această zi erau, de regulă, simple, bazate pe mâncăruri de post sau alimente ușor de digerat, menite să aducă pace, claritate și armonie pentru anul care urma.
foto: shutterstock