„Hoțul tăcut al vederii”. Boala care te lasă brusc fără vedere, fără să dea vreun semn. Vederea pierdută nu poate fi recuperată, indiferent de tratament

Puține afecțiuni sunt la fel de insidioase precum glaucomul. Nu provoacă durere la început, nu înroșește ochii și nu încețoșează brusc vederea. Tocmai de aceea este cunoscut drept „hoțul tăcut al vederii”. O persoană poate vedea aparent normal ani la rând, în timp ce boala produce, în mod ireversibil, distrugeri progresive ale nervului optic.

Această lipsă de semnale evidente face glaucomul deosebit de periculos. Creierul se adaptează treptat la pierderea vederii periferice, iar pacientul nu conștientizează problema decât atunci când boala este avansată. Din acel moment, daunele nu mai pot fi reparate.

De ce este glaucomul o problemă atât de serioasă

Glaucomul se află printre principalele cauze de orbire ireversibilă la nivel mondial. Cuvântul-cheie este „ireversibil”: vederea pierdută nu poate fi recuperată, indiferent de tratament. Cu toate acestea, boala rămâne subdiagnosticată, în principal din cauza lipsei de simptome timpurii și a ideii greșite că un control oftalmologic este necesar doar atunci când apar probleme evidente.

Recomandări

Alimente pe care să le eviți dacă iei acest tratament pentru acnee. Riști complicații severe

Cum să nu devii contagios dacă tușești. Reguli de bun simț pe care să le urmezi…

Luna ianuarie, dedicată conștientizării glaucomului, are rolul de a atrage atenția asupra unei realități incomode: vederea nu trebuie considerată garantată pe viață.

Ce se întâmplă, de fapt, în ochi

Glaucomul nu este o singură boală, ci un grup de afecțiuni caracterizate prin afectarea progresivă a nervului optic. Acest nerv este esențial pentru transmiterea informațiilor vizuale de la ochi către creier. În multe forme de glaucom, presiunea crescută din interiorul ochiului comprimă nervul optic și îi reduce alimentarea cu sânge. Rezultatul este deteriorarea treptată a fibrelor nervoase și, implicit, pierderea vederii.

Caracteristic glaucomului este faptul că vederea centrală rămâne intactă mult timp, în timp ce vederea periferică se restrânge progresiv. Din acest motiv, pacienții nu observă schimbări evidente până când boala nu ajunge într-un stadiu avansat.

Tipuri de glaucom și posibile simptome

Manifestările diferă în funcție de tipul de glaucom:

Glaucomul cu unghi deschis: cea mai frecventă formă

În stadiile incipiente nu apar simptome. Ulterior, pot apărea schimbări frecvente ale dioptriilor, senzație de greutate oculară, dureri de sprâncene sau dificultăți de adaptare la lumină slabă. Pierderea vederii periferice este lentă și progresivă.

Glaucomul cu unghi închis: posibilă urgență medicală

Se poate manifesta prin durere oculară severă, dureri de cap, halouri colorate în jurul luminilor, vedere încețoșată, greață, vărsături și înroșirea ochilor.

Glaucomul cu tensiune normală

Evoluează similar glaucomului cu unghi deschis, dar fără creșteri evidente ale presiunii intraoculare.

Glaucomul pediatric

La copii poate apărea prin ochi tulburi sau măriți, sensibilitate la lumină, lăcrimare excesivă, vedere încețoșată sau dureri de cap.

De ce nu este suficientă măsurarea presiunii oculare

Un aspect esențial, adesea ignorat, este faptul că glaucomul nu poate fi diagnosticat doar prin măsurarea tensiunii oculare. Diagnosticul corect presupune un examen oftalmologic complet, care include:

• tonometria, pentru evaluarea presiunii intraoculare;
• examinarea nervului optic, pentru a identifica modificări structurale;
• testarea câmpului vizual, pentru a evalua funcția nervului optic;
• gonioscopia, necesară pentru stabilirea tipului de glaucom.

Doar prin corelarea acestor investigații se poate stabili corect diagnosticul, tipul și severitatea bolii.

Citește și: Glaucomul: De ce să mergi regulat la consultul oftalmologic, după vârsta de 45 de ani

Importanța monitorizării și a controalelor regulate

Tratamentul glaucomului depinde de tipul și stadiul bolii și poate include picături oftalmice, proceduri laser sau intervenții chirurgicale. Scopul nu este recuperarea vederii pierdute, ci oprirea sau încetinirea progresiei bolii.

Controalele regulate sunt esențiale, mai ales după vârsta de 40 de ani sau în prezența factorilor de risc. Persoanele cu glaucom diagnosticat necesită monitorizare frecventă, uneori la câteva luni, pentru a evalua evoluția și eficiența tratamentului. În cazul copiilor, un control oftalmologic timpuriu poate face diferența între o vedere normală și afectarea permanentă.

Foto: shutterstock