Singura ciorbă pe care nu o suporta Elena Ceaușescu. Motivul e chiar comic!

Deși a trăit în luxul absolut al vilei din Primăverii, cu acces la orice ingredient rar sau exotic, Elena Ceaușescu avea gusturi culinare surprinzător de simple și rigide. Mesele din reședința familiei Ceaușescu nu erau deloc spectacole gastronomice sofisticate, iar un anumit preparat – considerat astăzi o adevărată delicatesă – era complet exclus. Este vorba despre ciorba cu fructe de mare, un fel de mâncare pe care Elena Ceaușescu nu îl suporta sub nicio formă. Motivul este, privit din prezent, aproape comic.

Ce spun cei care au lucrat în vila din Primăverii

Informațiile despre preferințele alimentare ale Elenei Ceaușescu nu sunt simple zvonuri. Ele provin din mărturiile celor care au lucrat direct în casa familiei Ceaușescu sau din relatările membrilor apropiați ai familiei. Fosta menajeră Suzana Andreiaș, dar și Mihaela Ceaușescu, nepoata cuplului, au vorbit de-a lungul timpului despre regulile stricte legate de mâncare.

Potrivit acestora, fructele de mare nu existau în meniul zilnic, iar orice tentativă de a introduce preparate considerate „moderne” sau „sofisticate” era respinsă imediat. Ciorba cu fructe de mare, indiferent cum era preparată, nu avea ce căuta pe masa din vila din Primăverii.

Recomandări

Alarmă pe litoral: peștele și fructele de mare românești, contaminate cu microplastice

Ce se întâmplă în organismul tău atunci când renunți la cerealele rafinate

Delicatese refuzate, deși accesul era nelimitat

Paradoxul este evident: Elena și Nicolae Ceaușescu aveau acces la produse care, pentru românii de rând, erau de neimaginat. Creveți, homari, scoici sau pește oceanic puteau fi aduse oricând prin rețele speciale de aprovizionare.

Cu toate acestea, alimentele exotice erau evitate cu desăvârșire. Fructele de mare nu erau considerate potrivite, nici măcar sub forma unei ciorbe. Chiar dacă preparatul era gătit corect, ideea în sine era respingătoare pentru Elena Ceaușescu.

Aversiunea față de „simandicos”

Motivul refuzului nu ținea de alergii sau de sănătate. Era vorba de o aversiune profundă față de ceea ce Elena Ceaușescu considera „simandicos”. Preparatele rafinate, sofisticate sau percepute drept „occidentale” nu îi inspirau deloc încredere.

Pentru ea, mâncarea trebuia să fie simplă, consistentă și tradițională. Ciorba cu fructe de mare era văzută ca un moft inutil, o extravaganță fără legătură cu bucătăria românească autentică.

Ce mânca, de fapt, Elena Ceaușescu

În schimb, Elena Ceaușescu prefera mâncăruri tradiționale românești, fără variații sau reinterpretări moderne. Ciorbele acrite din belșug cu borș natural erau nelipsite, la fel sarmalele, tocănițele simple și mâncărurile gătite „ca la țară”.

Un desert menționat frecvent în relatări este cel numit „puțișoare”, o rețetă veche, rustică, apreciată tocmai pentru simplitatea ei. Gusturile Elenei Ceaușescu au rămas constante, indiferent de poziția socială sau de accesul la produse de lux.

De ce pare motivul comic astăzi

Privit din prezent, refuzul categoric al ciorbei cu fructe de mare este ironic. Astăzi, acest preparat este asociat cu rafinamentul și gastronomia de top. Restaurantele îl promovează ca pe o experiență exclusivistă, iar ingredientele sunt considerate simboluri ale luxului culinar.

Faptul că Elena Ceaușescu respingea acest tip de mâncare nu din lipsă de acces, ci din convingere personală, scoate în evidență un contrast puternic între luxul în care trăia și rigiditatea gusturilor sale.

Aversiunea față de ciorba cu fructe de mare reflectă mai mult decât o simplă preferință culinară. Ea trădează o mentalitate conservatoare, care respingea tot ce părea „prea fin”, „prea diferit” sau „prea modern”. Chiar și în bucătăria vilei din Primăverii, Elena Ceaușescu a rămas fidelă gusturilor simple.