Dr. Răzvan Dragomir, medic primar Ortopedie și Traumatologie, supraspecializat în chirurgie articulară reconstructivă și traumatologie sportivă, Spitalul Clinic SANADOR, ne-a vorbit despre ruptura de menisc, una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale genunchiului, întâlnită atât la sportivi, cât și la persoanele active sau la cele în vârstă. Diagnosticată și tratată corect, această leziune poate avea un prognostic favorabil, însă formele severe necesită o abordare atentă și personalizată.
Meniscurile sunt două structuri fibrocartilaginoase situate între femur și tibie, având rol esențial în stabilitatea genunchiului. Ele acționează ca amortizoare, distribuind uniform presiunea în articulație, reducând frecarea și protejând cartilajul articular. De asemenea, contribuie la stabilitatea și mobilitatea genunchiului în timpul mișcărilor complexe.
Citește și: Cât de periculoasă este ruptura de menisc și cum se tratează?
Cauzele includ traumatismele acute, frecvente la sportivi, dar și uzura progresivă a meniscului odată cu înaintarea în vârstă. Mișcările de torsiune ale genunchiului, săriturile, opririle bruște sau suprasolicitarea repetată cresc semnificativ riscul de ruptură severă.
Simptomele pot varia de la durere localizată și umflare, până la senzația de blocaj articular sau instabilitate. Pocnetele în genunchi, limitarea extensiei sau flexiei și agravarea durerii la efort sunt semne care necesită evaluare medicală de specialitate.
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic ortopedic, completat de investigații imagistice. Rezonanța magnetică (RMN) este metoda de elecție pentru evaluarea precisă a tipului și severității rupturii. În anumite cazuri, artroscopia poate avea atât rol diagnostic, cât și terapeutic.