Tiroidita Hashimoto este o afecțiune autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă treptat glanda tiroidă, ducând în timp la scăderea producției de hormoni tiroidieni. Deși tratamentul medicamentos rămâne esențial, datele actuale indică faptul că alimentația și stilul de viață pot influența semnificativ evoluția bolii și calitatea vieții pacienților.
Tiroida, o glandă endocrină în formă de fluture situată la baza gâtului, are un rol central în reglarea metabolismului, creșterii și funcționării majorității organelor. În Hashimoto, inflamația cronică și prezența anticorpilor tiroidieni accelerează distrugerea țesutului tiroidian. Studiile sugerează că anumite intervenții alimentare pot reduce inflamația, pot încetini progresia bolii și pot contribui la un control mai bun al greutății, glicemiei și profilului lipidic.
Este relevant de subliniat că numeroși pacienți continuă să aibă simptome chiar și sub tratament hormonal adecvat, ceea ce justifică abordări complementare, adaptate individual.
Citește și: Se vindecă sau nu tiroidita autoimună Hashimoto?
Persoanele cu tiroidită Hashimoto prezintă o prevalență mai mare a bolii celiace comparativ cu populația generală. În acest context, eliminarea glutenului poate fi justificată nu doar la pacienții cu boală celiacă confirmată, ci și la unii fără diagnostic formal, dar cu sensibilitate posibilă. Există dovezi că o dietă fără gluten poate reduce nivelul anticorpilor tiroidieni și poate îmbunătăți funcția tiroidiană și statusul vitaminei D.
Dieta AIP este o variantă mai restrictivă, concepută special pentru bolile autoimune. Aceasta exclude alimente considerate potențial proinflamatorii, precum cerealele, lactatele, leguminoasele, ouăle, alcoolul și zahărul rafinat. Rezultatele preliminare indică îmbunătățiri ale calității vieții și reducerea markerilor inflamatori, însă această dietă ar trebui urmată doar sub supraveghere de specialitate, având în vedere gradul ridicat de restricție.
Intoleranța la lactoză este frecvent întâlnită la pacienții cu Hashimoto. Eliminarea lactozei poate ameliora simptomele digestive și poate îmbunătăți absorbția medicației tiroidiene. Totuși, nu toți pacienții necesită această restricție, ceea ce impune o evaluare individuală.
Inflamația cronică este considerată un factor central în patogeneza bolii. O alimentație bogată în fructe și legume, surse naturale de antioxidanți, este asociată cu reducerea stresului oxidativ și, implicit, a inflamației sistemice.
Reducerea consumului de produse ultraprocesate și zaharuri adăugate, în favoarea alimentelor integrale bogate în nutrienți, susține sănătatea metabolică și poate diminua severitatea simptomelor asociate hipotiroidismului.
Anumite deficiențe nutriționale sunt mai frecvente la pacienții cu Hashimoto. Suplimentele cu seleniu, zinc, vitamina D, vitamine din complexul B, magneziu, fier sau curcumin pot fi benefice în contexte bine definite. În schimb, suplimentarea cu doze mari de iod, în absența unui deficit documentat, poate agrava boala și trebuie evitată fără recomandare medicală explicită.
O dietă echilibrată pentru Hashimoto ar trebui să includă fructe, legume (în special neamidonoase), surse de proteine de calitate, grăsimi sănătoase, leguminoase, nuci și semințe, precum și alternative lactate fortificate. În paralel, este prudentă limitarea zaharurilor adăugate, a produselor de tip fast-food, a cerealelor rafinate și a alimentelor intens procesate.
Anumite alimente, precum soia sau legumele crucifere crude, conțin substanțe care pot interfera cu funcția tiroidiană, însă consumate moderat și gătite corespunzător, riscul clinic este redus pentru majoritatea pacienților.
Nu există o dietă universal valabilă pentru toți pacienții cu tiroidită Hashimoto. Răspunsul la intervențiile alimentare este variabil, iar experimentarea controlată, sub ghidajul unui dietetician cu experiență în boli autoimune, rămâne cea mai rațională strategie.
Foto: shutterstock