ADHD, dincolo de stereotipuri. Cele trei tipuri care schimbă felul în care înțelegem atenția, energia și identitatea

În ultimii ani, interesul pentru ADHD, sau Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitatea, a crescut semnificativ. Totuși, dincolo de etichetele simplificate și clișeele răspândite, ADHD rămâne o afecțiune complexă, care se manifestă diferit de la o persoană la alta. Specialiștii atrag atenția că nu există un „profil standard”, ci mai degrabă o paletă de trăsături și tipare comportamentale care reflectă felul unic în care funcționează fiecare creier.

Tipuri de ADHD

Diagnosticul de ADHD se împarte în trei categorii principale: ADHD cu deficit de atenție, ADHD hiperactiv-impulsiv și ADHD combinat. Înțelegerea lor este esențială atât pentru cei afectați, cât și pentru apropiați, profesori sau angajatori.

ADHD cu deficit de atenție 

Acesta este, potrivit specialiștilor, tipul care trece cel mai ușor neobservat, mai ales în rândul adulților. De multe ori, persoanele care îl trăiesc nu sunt „agitate”, ci par mai degrabă pierdute în gânduri.

Recomandări

Trucul genial care reduce cheltuielile la căldură iarna. Mulți români procedează așa

Cum îți dai seama dacă peştele pe care îl cumperi din supermarket este proaspăt

Mintea lor funcționează ca un browser cu zeci de taburi deschise simultan: idei, întrebări, planuri, sunete, toate concurând pentru atenție.

Printre semnele frecvente se numără:

• uitarea detaliilor importante,

• rătăcirea obiectelor,

• dificultăți în a urma instrucțiuni,

• dezorganizare,

• tendința de a „zbura cu gândul” în timpul conversațiilor sau sarcinilor.

Psihologii subliniază că nu este vorba despre neglijență. Creierul persoanelor cu ADHD cu deficit de atenție procesează informațiile la același „volum”, iar filtrarea stimulilor devine o provocare constantă. De aici și replicile dureroase, atât de des auzite:

„Ești inteligent, dar nu te concentrezi” sau „Copilul dvs. este cel mai lent din clasă.”

ADHD Hiperactiv-Impulsiv

Este imaginea clasică asociată cu ADHD, copilul care nu poate sta locului. Dar la adulți, hiperactivitatea capătă deseori forme interne: gânduri care nu se opresc niciodată, nevoia continuă de mișcare sau impulsul de a începe lucruri noi într-un ritm accelerat.

Printre trăsături se regăsesc:

• agitație fizică sau mentală,

• nevoia de a vorbi mult sau de a interveni rapid în discuții,

• impulsivitate,

• dificultatea de a aștepta,

• senzația permanentă de neliniște.

Cercetările arată că hiperactivitatea nu este doar „energie în plus”, ci rezultatul unei dereglări a dopaminei, substanța responsabilă de motivație și recompensă. Astfel, stimularea constantă devine o nevoie, nu un capriciu.

ADHD de tip combinat

Majoritatea persoanelor diagnosticate se încadrează în această categorie, care îmbină simptomele ambelor tipuri.

Aceștia pot fi în același timp distrați și impulsivi, hiperconcentrați și dezorganizați, energici și apoi complet epuizați.

Printre semnele comune se numără:

• distragere ușoară și impulsivitate,

• hiperconcentrare pe activități preferate,

• dificultate în a începe sarcini obligatorii,

• variații mari de energie,

• intensitate emoțională.

Mulți descriu acest tip de ADHD ca o alternanță continuă între „totul” și „nimic”, între claritate și haos.

De ce mulți adulți își dau seama târziu că au ADHD

ADHD arată diferit pentru fiecare. Unii sunt expansivi, alții introvertiți. Unii par extrem de productivi, alții paralizați de anxietate. Mulți au învățat, în timp, să mascheze dificultățile prin perfecționism, muncă excesivă sau conformare rigidă la reguli.

La femei, simptomele sunt adesea confundate cu anxietate sau depresie, iar diagnosticarea întârzie ani sau chiar decenii. Mecanismele de compensare pot ascunde adevărata cauză a epuizării și sentimentelor de inadecvare.

Cunoașterea, primul pas spre echilibru

Identificarea tipului de ADHD nu limitează persoana, ci o ajută să-și înțeleagă propriile mecanisme interne. Odată ce oamenii își cunosc modul de funcționare, pot crea sisteme adaptate nevoilor lor: rutine, instrumente vizuale, medii de lucru potrivite sau tehnici de „body doubling”. ( o tehnică de productivitate în care o persoană lucrează în prezența altei persoane, fie fizic, fie virtual, pentru a spori concentrarea și motivația)

În locul autocriticii apare acceptarea, iar în locul vinovăției, strategia.

Pentru mulți, realizarea că au trăit ani la rând cu un creier care funcționează diferit este revelatoare. Nu din cauza „lipsei de voință” au obosit, ci pentru că au depus un efort enorm pentru a se adapta.

ADHD nu este o problemă de atenție, ci una de reglare: a energiei, a emoțiilor, a motivației și a focusului. Creierul persoanelor cu ADHD nu este „defect”. Este pur și simplu construit diferit, adesea mai creativ, mai curios și mai sensibil.

Sursă foto –  furmanphoto / Envato