Săritul peste o masă — fie micul dejun, prânzul sau cina — poate părea o soluţie practică într-o zi aglomerată. Însă, deşi la prima vedere economiseşti timp (sau calorii), corpul resimte imediat şi pe termen lung efecte nedorite, unele dintre ele aproape invizibile la început, avertizează EverydayHealth.
Fără o masă regulată, nivelul de glucoză din sânge scade. De aici apar primele simptome: oboseală, ameţeli, slăbiciune, dificultăți de concentrare și iritabilitate. Creierul suferă pentru că nu primește energia continuă de care are nevoie — glucoza — iar asta afectează starea mentală și capacitatea de concentrare.
Pe termen mediu, corpul încearcă să compenseze. De regulă, următoarea masă — când în sfârșit mănânci — te face să simți o foame intensă, crescând riscul să consumi porții mari sau alimente bogate în zaharuri ori grăsimi. Aceasta alternanță între lipsă și surplus poate perturba metabolismul și reglarea naturală a zahărului în sânge.
Contrar ideii că săritul meselor ajută la slăbit, corpul are tendința de a intra într-un mod de conservare a energiei dacă mănânci neregulat. Astfel, arderea caloriilor încetinește — metabolismul încetinește — iar pe termen lung arderea grăsimilor devine mai dificilă. În plus, dacă lipsa alimentelor se repetă frecvent, corpul poate începe să “ardă” masa musculară, nu grăsimea — ceea ce reduce masa musculară și degradează compoziția corporală.
O masă ratată nu înseamnă doar un moment de foame — înseamnă renunțarea la nutrienți esențiali: proteine, vitamine, minerale, fibre. Dacă episodul de „skip” devine regulă, corpul poate suferi din cauza lipsei acestor elemente — cu consecințe asupra energiei, stării generale, sistemului imunitar și chiar sănătății oaselor și mușchilor.
Mai mult, s-a observat că omiterea constantă a meselor perturbă echilibrul hormonal — hormonii care reglează foamea (ghrelin, leptin) și cei de după digestie sau stres pot deveni instabili, ceea ce afectează apetitul, dispoziția și capacitatea de reglare a greutății.
Dacă săritul meselor devine obicei, consecințele se pot agrava: risc crescut pentru probleme metabolice, dificultăți de reglare a greutății, sistem imunitar slăbit, predispoziție la tulburări digestive, fluctuații de energie și dispoziție, iar în timp unele studii asociază această practică cu un risc crescut de boli cardiometabolice.
Mai mult, ceea ce pare la început o scădere în greutate poate fi — în realitate — pierderea masei musculare, nu a grăsimii. În aceste condiții, revenirea la o alimentație „normală” poate duce la creștere în greutate sub formă de grăsime abdominală.
Citește și:
Săritul ocazional al unei mese nu este neapărat dramatic, dar dacă devine o regulă, organismul nu poate menține un echilibru sănătos. Stabilitatea nivelului de energie, o glicemie echilibrată, aportul complet de nutrienți și un metabolism activ sunt dependente de alimentația regulată.
FOTO: Shutterstock