Deși cancerul nu este o boală contagioasă, o parte semnificativă dintre formele sale își au originea în infecții cronice. Virusurile oncogene — acele microorganisme capabile să favorizeze transformarea celulelor normale în celule canceroase — reprezintă o componentă esențială a peisajului oncologic modern.
Estimările globale arată că aproximativ 20% dintre cazurile de cancer sunt strâns legate de infecții persistente, majoritatea evitabile prin vaccinare, tratament timpuriu și screening.
Virusurile asociate cancerului nu acționează instantaneu, ci alterează subtil și progresiv funcționarea celulelor umane. Mecanismele principale sunt:
Important: virusul nu „transformă” direct o celulă în cancer, ci creează contextul favorabil pentru apariția acestuia.
Virusul Papiloma Uman (HPV) este cel mai cunoscut agent viral implicat în oncogeneză. Tulpinile HPV 16 și 18 sunt responsabile pentru aproximativ 70% din cazurile de cancer de col uterin, dar virusul poate fi implicat și în alte tipuri de cancer:
Vaccinarea anti-HPV este una dintre cele mai eficiente măsuri preventive din medicina modernă, cu o scădere demonstrată a leziunilor precanceroase în rândul populațiilor vaccinate.
Hepatita B (HBV) și Hepatita C (HCV) sunt infecții care, odată cronizate, provoacă inflamație persistentă și fibroza ficatului. În timp, acest proces favorizează apariția:
Vaccinul pentru HBV este extrem de eficient, în timp ce pentru HCV nu există încă vaccin, dar există tratamente antivirale moderne care pot elimina complet virusul și reduc drastic riscul de cancer.
EBV, responsabil și de mononucleoza infecțioasă, are capacitatea de a rămâne latent în organism toată viața. Infecția sa este asociată cu:
Deși infecția cu EBV este extrem de răspândită, doar o mică parte din persoane dezvoltă aceste forme rare de cancer — ceea ce indică rolul determinant al geneticii și al factorilor de mediu.
Există virusuri mai puțin cunoscute, dar cu impact puternic asupra unor grupuri de risc:
Aceste virusuri nu sunt la fel de răspândite precum HPV sau hepatitele, dar reprezintă factori oncogeni majori în regiunile unde circulă.
Pe lângă virusuri, cercetările recente indică legături clare între anumite bacterii și procese tumorale. Un exemplu este E. coli purtătoare de insula PKS, capabilă să producă o toxină (colibactin) ce induce mutații în celulele intestinale, crescând riscul de cancer de colon. Deși studiile sunt în curs, această zonă se conturează ca un nou front în prevenția oncologică.
Prevenția este arma principală împotriva cancerelor determinate de agenți infecțioși:
Virusurile nu sunt doar agenți ai bolilor acute — unele dintre ele reprezintă piese cheie în puzzle-ul oncologic, iar înțelegerea mecanismelor lor de acțiune ne ajută să prevenim zeci de mii de cazuri de cancer în fiecare an. De la vaccinare la screening și educație sanitară, instrumentele sunt deja în mâinile noastre. Provocarea este să le folosim constant și corect.
Foto: Envato