O analiză ADN a scos la iveală faptul că Adolf Hitler ar fi avut o tulburare genetică rară! Ce e sindromul Kallmann

O cercetare recentă, bazată pe analiza ADN-ului liderului nazist Adolf Hitler, sugerează că acesta ar fi suferit de Sindromul Kallmann, o afecţiune genetică care afectează pubertatea şi dezvoltarea sexuală normala.

Conform studiului, publicat în cadrul documentarului „Hitler’s DNA: Blueprint of a Dictator”, se ridică întrebări asupra modului în care această condiţie i-ar fi influenţat viaţa personală şi conduita publică.

Cum s-a realizat studiul

Cercetătorii au folosit o mostră de material „pătat cu sânge”, prelevată de pe canapeaua din bunkerul unde Hitler s-a sinucis în aprilie 1945. Din aceasta s-a reconstuit un profil genetic care, potrivit specialiştilor, indică prezenţa sindromului Kallmann – caracterizat prin pubertate întârziată, niveluri hormonale scăzute şi anomalii genitale. Studiul mai arată că Hitler ar fi avut o şansă de circa unu la zece să dezvolte micropenis, iar documente medicale din 1923 confirmă că liderul nazist avea un testicul necoborât (criptorhidie).

Recomandări

Trucul genial care reduce cheltuielile la căldură iarna. Mulți români procedează așa

Cum îți dai seama dacă peştele pe care îl cumperi din supermarket este proaspăt

Ce înseamnă descoperirea

Această analiză adaugă o nouă dimensiune biografică lui Hitler: faptul că ar fi trăit cu o anomalie ştiinţific documentată privind dezvoltarea sexuală poate oferi o explicaţie — fie doar parţială — a izolării sale personale şi a devotamentului său exclusiv pentru politică, fără viaţă familială sau relaţii majore, aşa cum au avut alţi lideri nazişti. Totuşi, cercetătorii subliniază că nu putem emite cu certitudine un diagnostic clinic retrospectiv şi că comportamentul unui individ nu este determinat doar de gene.

Limitări şi controverse

Experţii avertizează că, deşi informaţiile genetice sunt interesante, ele nu trebuie să fie folosite pentru a stigmatiza persoane care au tulburări hormonale sau genetice. Mai mult, faptul că Hitler ar fi avut această afecţiune nu justifică în niciun fel atrocităţile pe care le-a comis. Cercetarea nu stabileşte o legătură cauzală directă între boala genetică şi deciziile sale politice sau violenţa extremă.

Implicaţii pentru istorie şi psihologia liderilor

Din perspectiva istorică, descoperirea contribuie la înţelegerea particularăţii lui Hitler: lipsa vieţii personale, relaţiile inexistente şi concentrarea absolută asupra puterii pot­ fi puse într-o lumină nouă dacă teoria genetică este agreată. Psihologii şi geneticienii avertizează însă că astfel de concluzii trebuie integrate cu prudenţă: factorii sociali, politici, culturali şi personali au avut un rol major în formarea personalităţii sale.

FOTO: Shutterstock