Pe măsură ce zilele devin mai scurte și temperaturile scad, mulți dintre noi observăm o schimbare în farfurie: pofta bruscă de supe, tocănițe și mâncăruri calde. Însă, potrivit unui specialist britanic în psihologia alimentației, aceste dorințe sezoniere nu țin doar de frig, ci și de memorie și emoție.
Psihoterapeutul Stelios Kiosses, director de curs în psihologie culinară la Universitatea Oxford, explică faptul că poftele alimentare din luna octombrie sunt profund psihologice, având legătură cu amintirile, starea de spirit și chiar cu identitatea noastră emoțională.
„Nu tânjești doar după o supă, ci după o senzație. Mâncarea atinge memoria, emoția și dorința de a reveni la ceva familiar și plin de bucurie”, afirmă Kiosses potrivit getsurrey.
Cercetările sale, realizate pentru o carte în curs de apariție despre psihologia culinară, arată că dorința pentru mâncăruri „de iarnă”, de la supe cremoase la fripturi sau legume coapte, nu este întâmplătoare. Ea activează amintiri senzoriale profunde: mirosul condimentelor, trosnetul focului, prima înghițitură caldă după frigul de afară.
„Pentru mulți, o supă de casă nu înseamnă doar a-ți potoli foamea, ci o întoarcere în timp, la seri liniștite, familie, și ritmul confortabil al sărbătorilor”, adaugă specialistul.
Citește și: 4 supe cu efect antiinflamator – delicioase, hrănitoare și ușor de preparat
Acest mecanism are o bază biologică: mirosul și gustul sunt direct conectate la sistemul limbic, zona creierului care gestionează emoțiile și memoria. Astfel, mâncarea devine o formă de reconectare emoțională. De la mijlocul toamnei, oamenii tind să prefere mâncărurile consistente și ingredientele de sezon dovleac, mere, varză, supe dense, pentru că acestea „ne aliniază emoțional cu anotimpul”.
„Toamna este o perioadă de tranziție. Folosim mâncarea pentru a marca schimbările, de la lumină, la ritmurile vieții. A mânca devine un mod de a simți: de a ne liniști, de a ne aminti, de a celebra”, spune Kiosses.
Specialistul recomandă să fim atenți la povestea din spatele poftei: mâncarea poate fi un semnal al nevoii noastre de confort, de conexiune sau de introspecție.
„Indiferent dacă e vorba de supă de dovleac, cremă de roșii sau o tocăniță tradițională, nu te învinovăți pentru poftă. Observ-o, înțelege-o și bucură-te de ea. În fond, mâncarea este și un mod de a-ți reaminti cine ești”.
Foto: shutterstock