Șahul în viața celor mici. Interviu cu Marea Maestră Mihaela Sandu despre beneficiile șahului asupra copiilor

Șahul este un joc de strategie și inteligență, considerat atât sport, cât și artă și știință. Tot mai populare au devenit activitățile de șah pentru copii, iar beneficiile pentru cei mici sunt nenumărate.

Marea Maestră Mihaela Sandu, campioană la șah și jucătoare profesionistă în Echipa Națională a României, ne-a oferit un interviu din rolul de antrenor de șah pentru copii.

Nu știi încă dacă celui mic i s-ar potrivi acest sport al minții? Te invit să parcurgi interviul de mai jos și să te convingi de puterea șahului în ceea ce privește dezvoltarea copiilor.

Recomandări

De ce bradul de Crăciun nu mai are mirosul la fel de puternic ca-n copilărie

Greșelile în gătirea broccoliului care îi distrug complet proprietățile nutritive. Ce nu trebuie să faci

Interviu cu Marea Maestră Mihaela Sandu

CSID: Cum ați descoperit șahul și ce v-a atras cel mai mult la acest sport?

Mihaela Sandu: Tatăl meu m-a învățat șah când eram mică, aveam 8 ani sau mai puțin. Inițial am jucat foarte puțin, iar, la un moment dat. m-a dus la un club de șah, la vârsta de 10 ani. Exista acolo un profesor cu un talent pedagogic extraordinar, domnul Văsii Gheorghe. Cred că îi datorez, în primul rând, dumnealui pasiunea pentru șah pentru că avea niște materiale didactice care stimulau creativitatea, imaginația, sacrificiul, partide vechi interesante.

CSID: Care au fost cele mai mari provocări din cariera dumneavoastră de jucătoare profesionistă?

Mihaela Sandu: Cu toții întâmpinăm provocări, dar aș putea să vorbesc despre evoluția mea. O realizare foarte mare a fost argintul la Campionatul European sub 14 ani, care a venit în urma unei medalii la Naționale.

A fost ceva neașteptat, pentru că nu eram printre favoriți. În mod normal, locul trei nu se califica la europene și cumva am avut șansa mea. Am ieșit chiar la egalitate, am fost trei jucătoare la egalitate.

Provocarea este atunci când vrei să devii șahist profesionist și doar asta să faci. Provocarea cea mai mare este să reușești să fii cu adevărat profesionist în șah. Este foarte greu acest lucru dacă nu ai ajuns în top 50 mondial la fete, top 100 la băieți.

CSID: De ce ați ales să le predați șah copiilor?

Mihaela Sandu: Pot să spun că nu am ales eu în mod deliberat, predatul m-a ales pe mine. S-a întâmplat în 2008-2009, eram Mare Maestru, intrasem în Echipa Națională și aveam o amică care este din Slovacia, și care preda la școala Cambridge. Ea trebuia să plece, nu mai putea ține orele. M-a rugat pe mine să continui, pentru că orele erau în limba engleză și nu oricine le putea ține. Pentru că eu vorbesc fluent limba engleză, le-am ținut eu, și, cumva, acolo am început să predau.

Mi-am dat seama că este ceva ce îmi place, are legătură cu ceea ce am studiat până acum și că pot să îmbin atât predatul cât și jucatul mai departe la nivel competițional.

CSID: Ce abilități sau valori dezvoltă șahul în rândul celor mici?

Mihaela Sandu: Foarte multe. Ce am observat că este cel mai important la copiii care fac șah este că se concentrează mai bine. Văd și eu direct acest lucru și îmi spun și părinții. Copilul este mai bun la școală, se concentrează mai bine, poate să facă mai multe probleme la matematică.

Apoi, dincolo de acest aspect, șahul, ca orice sport, stimulează competivitatea, fairplay-ul. Acest lucru este foarte important, pentru că devenim, în ultimul timp, foarte fragili ca oameni, iar șahul te învăță că, uneori, pierzi și este ok. Dacă încerci să înveți ceva din acel moment, ai câștigat, de fapt, o lecție de viață. Iar ideea că nu poți să câștigi mereu este importantă pentru educația copilului.

Mai departe, putem să vorbim, bineînțeles, despre toate calitățile pe care șahul le dezvoltă, precum memoria, atenția etc.

CSID: Cum reușiți să le mențineți interesul celor mici într-un joc care necesită multă răbdare și concentrare?

Mihaela Sandu: Trebuie să înțelegi nivelul copilului și să îți dai seama cum să comunici. Este vorba despre comunicare, până la urmă. Nu poți să arați ceva foarte complicat unui începător și nici ceva simplu unui avansat. Întotdeauna trebuie să cobori sau să urci la nivelul copilului.

Mai mult, este important și felul în care comunici, adică să poți să îi spui și o poveste pe lângă.

Aceasta este părerea mea, contează foarte mult și povestea transmisă, poate și un mesaj emoțional dincolo de lucrurile abstracte din șah.

CSID: Care este cea mai frumoasă amintire sau realizare pe care o aveți din experiența de antrenor de șah pentru copii?

Mihaela Sandu: Amintiri frumoase acumulez constant. În primul rând, sunt copiii care vin și simt nevoia să împărtășească ceva și aduc un desen, ceva făcut de mâna lor. Apoi, amintiri frumoase sunt atunci când copiii înțeleg cu adevărat ce li se explică.

La nivel competițional, am avut și un rezultat cu un elev, dintre elevii mei cu care lucrez în particular, care nu este din România, și care, cu ajutorul meu și a altor antrenori, a ieși anul trecut campion european la categoria sub 8 ani. Există mai multe feluri de satisfacții pe care le putem avea în lucrul cu copiii.

CSID: Ați observat diferențe între generațiile actuale de copii și cele din trecut în felul în care se raportează la șah?

Mihaela Sandu: Există câteva diferențe. Parcă, acum, ne grăbim mai tare cu toții, societatea în sine, nu doar copiii. Iar atenția, într-adevăr este mai puțină, în general.

Totuși, interesul pentru șah a crescut. Pentru că este clar că este o nevoie. Pe de o parte, este mai popular și cred că mulți părinți au conștientizat faptul că este un vehicul educațional binevenit.

CSID: Ce sfaturi ați oferi părinților care doresc să își îndrume copiii către șah?

Mihaela Sandu: Să fie acolo pentru ei, să îi ajute și, dacă cei mici chiar au o pasiune, să facă acel pas extra de facilitat lucrul individual. Să joace mai multe partide cu membrii familiei sau cu prietenii. Părinții ar putea să își înscrie copiii o dată pe lună sau de câteva ori pe an la un concurs, oricât de mic.

Dacă nu există pasiune atât de puternică și este doar un hobby, este bine să fie ajutați să dezvolte acest hobby. Pentru că, din ce am observat eu, și dacă durează doar un an sau 2, are un impact asupra educației copilului.

CSID: Care sunt planurile dumneavoastră pentru viitor, în ceea ce privește șahul?

Mihaela Sandu: Eu sunt în continuare în Echipa Națională a României și urmează să particip la campionatul național pe echipe. Apoi, după câteva zile, urmează Campionatul European pe echipe, unde merg cu echipa României.

Planurile mele pe termen scurt sunt să joc cât mai bine, dar, bineînțeles, în acest moment încerc să predau din ce în ce mai mult. Toate lucrurile trebuie luate în ordine. Deja am făcut pași să predau mai mult aici la Clubul Sportiv Oxygen ( Academia de Șah) și mai predau și la școala germană. Am aproape zilnic lecții și încerc să devin un profesor și un jucător mai bun.

CSID: Cum poate ajunge un copil pasionat de șah la performanța de Mare Maestru?

Mihaela Sandu: Dacă cel mic este pasionat, este foarte importantă contribuția părinților. Nu se poate fără, este esențială. Nu am văzut cazuri de copii care erau foarte talentați și au devenit Mari Maeștri fără ajutorul părinților.

Ajutorul principal vine din facilitarea accesului la cursuri, chiar dacă părintele nu știe să joace șah.

În plus, comunicarea cu antrenorul de șah este esențială. Contează foarte mult disciplina de a juca zilnic, chiar și jumătate de oră. Copiii care fac performanță în România fac două ore de șah pe zi.

Apoi, bineînțeles, este sacrificarea weekendurilor pentru a merge la turnee. Este un cost foarte mare, dar sunt părinți care fac asta și se vede în rezultatele copiilor.

Sursă foto – Arhivă Mihaela Sandu