Recent am citit cartea Ikigai: secretele japonezilor pentru o viață lungă și fericită de Héctor García. Printre ideile care mi-au atras atenția a fost dieta Okinawa, modelul alimentar al locuitorilor insulei japoneze cu același nume. Ce este fascinant? Okinawa face parte din celebrele „blue zones”, adică acele regiuni ale lumii unde oamenii trăiesc mai mult și mai sănătos decât media globală.
Dar oare secretul longevității lor stă doar în farfurie? Și mai important: este această dietă potrivită pentru noi, cei care trăim într-un context complet diferit?
În forma sa tradițională, dieta este:
Alimentele de bază includ:
Pe scurt, o alimentație preponderent vegetală, cu accente moderate de proteine animale.
Nu putem ignora nici faptul că această dietă este dublată de un stil de viață coerent: activitate fizică zilnică, comunități unite și un profund respect pentru hara hachi bu, principiul de a mânca doar până la 80% sațietate. Mai mult, nu vei vedea niciodată la japonezi farfuriile pline, ba din contră. La masă, mâncarea de pune în cantități mici, fiecare preparat pe câte o farfurie din care ulterior îți alegi ce să mănânci. Nu există conceptul de „mănâncă tot”, iar porțiile de mâncare sunt mici și pentru a evita risipa alimentară.
Dieta Okinawa nu este un panaceu. Da, ne arată puterea unei alimentații bazate pe vegetale, a porțiilor moderate și a respectului pentru mâncare ca medicament. Însă preluată fără discernământ, poate deveni prea restrictivă și chiar problematică pentru cei cu nevoi nutriționale specifice.
Poate că adevărata lecție nu e să copiem fidel această dietă, ci să ne întrebăm:
În fond, întrebarea-cheie rămâne: suntem pregătiți să transformăm mâncarea într-un instrument de sănătate pe termen lung, nu doar într-o plăcere imediată?
Foto: shutterstock