Acatistul Maicii Domnului este una dintre cele mai cunoscute și iubite rugăciuni din tradiția ortodoxă, având o istorie de peste 1.300 de ani. Această rugăciune, considerată un imn de laudă și mulțumire către Fecioara Maria, este folosită de credincioși pentru a cere ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului în momente de încercare și nevoie.
Originile Acatistului datează din secolul al VI-lea, într-un context istoric dramatic: în anul 626, Constantinopolul era asediat, iar Patriarhul Serghie împreună cu credincioșii au organizat o procesiune cu icoana Maicii Domnului pe zidurile cetății. După aceasta, asediatorii s-au retras, iar credincioșii au rămas toată noaptea în biserică cântând Acatistul – de aici și denumirea grecească „akathistos”, care înseamnă „a nu sta jos”, deoarece rugăciunea se citește stând în picioare ca semn de respect.
Structura Acatistului cuprinde 24 de strofe (icoase și condace), fiecare începând cu o literă a alfabetului grecesc. Este o succesiune de laude adresate Maicii Domnului, amintind evenimente din viața ei și din istoria mântuirii, iar versul cel mai cunoscut rămâne: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.
Deși în mediul online circulă recomandări precum „citește-l de 12 ori și toate problemele vor dispărea”, preoții subliniază că adevărata putere a rugăciunii nu stă în numărul de repetări, ci în credința sinceră, pocăința vie și deschiderea inimii către Dumnezeu.
Citirea Acatistului poate fi făcută în orice zi, însă este deosebit de recomandată în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, între 1 și 15 august, sau în momentele de nevoie și încercare.
Mulți credincioși mărturisesc că, prin rostirea zilnică a Acatistului, au descoperit pace sufletească, curaj în fața necazurilor și bucuria recunoștinței pentru ajutorul primit.
Sursă foto – Arhivă CSID