La ce vârstă devenim bătrâni, de fapt. Experții au elucidat misterul

Ce înseamnă, de fapt, să fii „bătrân”? Este o întrebare la care au încercat să răspundă psihologi și cercetători, ținând cont de percepția socială, de starea de sănătate și de trăirile individuale. Departe de a avea un răspuns fix, vârsta la care ne considerăm cu adevărat bătrâni diferă profund de la o generație la alta.

Percepția asupra bătrâneții diferă în funcție de vârstă

Potrivit unui studiu prezentat de experți, tinerii consideră că bătrânețea începe la 59 de ani. În schimb, persoanele de 40 de ani mută această limită la 65 de ani, iar vârstnicii plasează începutul bătrâneții la 73 de ani. Aceste date arată că pe măsură ce înaintăm în vârstă, percepția asupra propriei bătrâneți se modifică semnificativ.

Recomandări

De ce bradul de Crăciun nu mai are mirosul la fel de puternic ca-n copilărie

Greșelile în gătirea broccoliului care îi distrug complet proprietățile nutritive. Ce nu trebuie să faci

Clasificările oficiale sunt depășite și rigide

Organizația Mondială a Sănătății încă folosește o clasificare veche: între 60 și 74 de ani suntem „în vârstă”, între 74 și 90 – „bătrâni”, iar peste 90 – „foarte bătrâni”. Însă aceste etichete sunt din ce în ce mai contestate, mai ales că mulți oameni de 70 sau 80 de ani sunt activi, lucrează sau participă la viața socială într-un mod plin de energie.

Psihologii spun că bătrânețea este o stare de spirit

Maria Lluïsa Lozano, psiholog în cadrul Colegiului Oficial de Psihologie din Catalonia, subliniază că bătrânețea este o stare subiectivă. Potrivit ei, unii se simt bătrâni la 55 de ani, în timp ce alții, la peste 80, se simt încă tineri. Această perspectivă arată că nu există o vârstă universală care marchează începutul bătrâneții, ci mai degrabă o percepție internă influențată de sănătate, activitate și context social.

Mituri despre bătrânețe: inutilitate și dependență

Profesorul universitar Montse Celdrán, specialist în psihologia vârstei a treia, atrage atenția că imaginea negativă despre bătrânețe – ca o perioadă de inutilitate și dependență – este în mare parte greșită. Ea susține că procesul natural de îmbătrânire implică și pierderi (de forță fizică, poate și de viteză mentală), dar în același timp aduce câștiguri: înțelepciune, claritate și echilibru emoțional.

Bătrânețea nu mai este ceea ce era odată. Mulți seniori de azi au o viață activă, fac sport, călătoresc, învață lucruri noi și contribuie activ în comunitățile lor. Așadar, vârsta cronologică nu mai poate fi singurul criteriu care definește bătrânețea. Mai importantă este vârsta „subiectivă” – cât de tânăr sau bătrân te simți și cât de mult îți menții activitatea și autonomia.