Considerate adesea prejudecăți sau obiceiuri păgâne, superstițiile reprezintă un fenomen social și cultural care continuă să influențeze comportamentul uman, deși majoritatea le privesc astăzi cu scepticism. Specialiștii în domeniu explică faptul că aceste convingeri au fost perpetuate de-a lungul veacurilor și acționează adesea la nivelul subconștientului, devenind adevărate reflexe involuntare.
„Superstițiile nu sunt altceva decât reminiscențe ale vechilor credințe populare, înscrise în ceea ce numim orizontul magic. Înainte ca religia să modeleze gândirea umană prin dogme și reguli, omul folosea un sistem de interpretare a lumii bazat pe magie – un fel de știință inversă prin care credea că poate influența destinul său prin anumite gesturi sau acțiuni”, explică etnologul vasluian Dan Ravaru.
Acest sistem magic presupunea că respectarea unor reguli sau ritualuri avea puterea de a influența mersul vieții, iar această credință se reflectă și în superstiții, care de fapt sunt convingeri că, prin anumite gesturi, oamenii pot atrage norocul sau evita ghinionul.
„Unele superstiții s-au născut din experiențe reale sau tradiții care s-au generalizat, altele provin direct din credințe magice vechi”, adaugă specialistul.
Un exemplu clasic este moneda găurită – considerată un talisman aducător de noroc. Se spune că purtarea acesteia în portofel sau aruncarea unei monede într-o fântână poate aduce prosperitate. De asemenea, există tradiția ca în noaptea de Anul Nou să ai bani în buzunar, pentru ca norocul financiar să te însoțească pe tot parcursul anului.
În pofida aspectului uneori ridicol al superstițiilor, ele au un rol important în viața oamenilor, fiind integrate în obiceiuri și ritualuri cotidiene.
„Superstițiile au devenit automatism, iar oamenii repetă gesturile fără să mai întrebe de ce sau cum funcționează. Din punct de vedere psihologic, acestea reflectă o dorință profundă de control asupra destinului, mai ales în situații incerte”, afirmă Ravaru.
Etnologul recomandă o atitudine echilibrată:
„Superstițiile nu trebuie respinse sau ridiculizate, ci înțelese în contextul lor cultural și psihologic. Există trei stadii în raportarea la ele: acceptare necriticată, respingere totală și o sinteză care le analizează rațional și empatizează cu rolul lor social.
Sursă foto – wirestock / Envato