Infarctul miocardic rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate și morbiditate cardiovasculară, în pofida progreselor semnificative în diagnostic și tratament. Abordarea modernă este una integrată, orientată spre prevenție, recunoaștere precoce și intervenție rapidă, elemente care pot face diferența între recuperare și complicații majore. Dr. Monica Trofin-Bănescu, medic primar cardiologie, șefa Secției de Cardiologie și coordonator USTACC, Spitalul Clinic SANADOR, ne-a oferit mai multe informații privind acest subiect.
Profilul de risc pentru infarctul miocardic este bine definit, însă relevanța fiecărui factor trebuie analizată critic în contextul stilului de viață contemporan. Hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat și fumatul rămân determinanți centrali. La acestea se adaugă obezitatea, sedentarismul și stresul cronic, factori tot mai frecvenți și adesea subestimați.
Debutul infarctului miocardic nu este întotdeauna spectaculos, iar prezentările atipice pot întârzia diagnosticul. Forma clasică include durere toracică intensă, constrictivă, cu iradiere către brațul stâng, gât sau mandibulă, însoțită de transpirații reci, greață și senzație de anxietate accentuată. Totuși, la vârstnici, femei și pacienți cu diabet, simptomele pot fi nespecifice: dispnee, fatigabilitate brusc instalată, disconfort epigastric sau amețeală.
În suspiciunea de infarct miocardic, conduita corectă este apelarea imediată a serviciilor de urgență. Autodeplasarea sau amânarea prezentării la spital reprezintă erori frecvente, cu impact direct asupra prognosticului. Timpul este un factor decisiv deoarece ischemia prelungită duce la necroză miocardică ireversibilă. Intervenția rapidă permite reperfuzia arterei coronare responsabile, limitând extensia infarctului și reducând riscul de insuficiență cardiacă și aritmii severe.