Sfântul Gheorghe 2025: tradiții și obiceiuri. Ce trebuie să facă credincioșii pe 23 aprilie

Pe data de 23 aprilie 2025, creștinii ortodocși din întreaga lume îl cinstesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, o figură emblematică a creștinismului timpuriu, supranumit „Purtătorul de biruință”. În România, această zi are o semnificație aparte, nu doar din punct de vedere religios, ci și din perspectiva culturii populare, fiind una dintre cele mai importante sărbători de primăvară, încărcată de simbolism, tradiții și obiceiuri ancestrale.

Viața și martiriul Sfântului Gheorghe

Sfântul Gheorghe a fost un soldat roman de origine capadociană, care a trăit în secolul al III-lea, în timpul împăratului Dioclețian. Prin educația sa creștină și prin verticalitatea credinței, el a devenit un model de martiraj. Refuzând să renunțe la religia sa, a fost supus la chinuri cumplite și, în cele din urmă, a fost executat. Legenda spune că a înfruntat un balaur care teroriza o cetate, salvând-o și convertind locuitorii la creștinism. Această imagine simbolizează victoria binelui asupra răului și puterea credinței.

Tradiții și obiceiuri păstrate din străbuni

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, celebrată pe 23 aprilie, marchează în tradiția populară românească începutul simbolic al primăverii pastorale, moment în care natura renaște, iar comunitățile rurale intră într-un nou ciclu agrar și spiritual. Este o perioadă de trecere, de la iarna grea la anotimpul fertil, în care oamenii caută protecție, curățare și binecuvântare pentru lunile ce urmează. Obiceiurile practicate în această zi sunt variate, pline de simboluri și transmise din generație în generație:

Recomandări

Calendar ortodox 5 decembrie 2025. Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit, mare făcător de minuni și întemeietor…

Press Release: The concept of the DraculaLand project is being launched in Romania – a private…

Împodobirea cu ramuri verzi

În dimineața zilei de 23 aprilie, oamenii obișnuiesc să își împodobească gospodăriile cu ramuri verzi, în special de fag, stejar sau salcie. Acestea sunt așezate la porți, la uși, la ferestre, dar și în grajduri sau în jurul animalelor. Gestul este menit să alunge spiritele rele și să aducă fertilitate și protecție. Ramurile verzi simbolizează renașterea naturii și sunt considerate purtătoare de energii benefice, atrăgând prosperitatea asupra casei și a familiei.

Stropitul cu apă rece sau cu rouă

În unele regiuni, în special în zonele montane sau de deal, tinerii obișnuiesc să stropească fetele cu apă rece sau, mai rar, cu roua adunată de dimineață. Acest gest este considerat un ritual de purificare și de reîmprospătare spirituală și fizică. Se spune că cine este stropit va avea parte de sănătate și frumusețe tot anul. Este, de asemenea, o formă simbolică de legătură între om și elementele naturii renăscute.

Focurile vii

Unul dintre cele mai spectaculoase și mai arhaice obiceiuri este aprinderea focurilor în curți, pe câmpuri sau pe coline, în noaptea sau dimineața de Sfântul Gheorghe. Aceste focuri, cunoscute și sub denumirea de „focuri vii”, sunt menite să purifice spațiul, să alunge duhurile rele și să aducă liniște și echilibru. Uneori, oamenii aruncă în foc ramuri verzi, iar fumul rezultat este considerat binefăcător. În unele sate, copiii și tinerii sar peste foc, într-un ritual al curățării și al inițierii în ciclul vieții.

Sângeorzul vacilor

Acest obicei este specific zonelor de păstorit și marchează ieșirea vitelor la pășune, începutul muncii de vară și legătura sacră dintre om și animal. În dimineața zilei, animalele sunt stropite cu apă curată, împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, și trecute prin fum de foc purificator. Se rostesc descântece sau rugăciuni pentru a le feri de boli, de blesteme și de prădători. În unele regiuni, se practică ritualuri magice, cu semne în țărână, rostogolirea jăratecului sau a stâncilor, toate având rol protector.

Trecerea prin fum

Un alt obicei încă păstrat în unele zone este trecerea simbolică prin fumul focurilor aprinse special pentru această zi. Atât oamenii, cât și animalele sunt trecuți prin fumul gros, care este văzut ca o punte între lumea vizibilă și cea invizibilă. Fumul curăță sufletul și trupul, îndepărtează răul și deschide drumul spre un an prosper. În mentalul colectiv tradițional, fumul are o dimensiune sacră – este calea prin care energiile negative sunt disipate, iar binele este invocat să domnească în gospodărie.

Aceste obiceiuri, deși diferă ușor de la o regiune la alta, păstrează o esență comună: refacerea armoniei dintre om, natură și divinitate. Sărbătoarea Sfântului Gheorghe devine astfel un moment de reînnoire – nu doar biologică și naturală, ci și spirituală și comunitară.

O sărbătoare cu rezonanță specială în 2025

Anul 2025 aduce o semnificație suplimentară sărbătorii Sfântului Gheorghe, întrucât 23 aprilie cade în Săptămâna Luminată, perioada care urmează Paștelui. Această coincidență accentuează caracterul sacru și festiv al zilei. Biserica oferă dezlegare la toate alimentele, inclusiv la carne și lactate, ceea ce transformă sărbătoarea într-un prilej de bucurie deplină, în armonie cu natura renăscută.

Sfântul Gheorghe în identitatea națională românească

Dincolo de dimensiunea religioasă, Sfântul Gheorghe are un rol important în identitatea culturală și națională. Este patronul spiritual al Armatei Române și protector al unor localități și județe. Biserici, icoane și opere de artă îl înfățișează ca pe un simbol al curajului, devotamentului și biruinței. Legenda luptei cu balaurul a fost reinterpretată în pictură, literatură și sculptură, devenind o metaforă pentru lupta omului cu răul, cu frica și cu nedreptatea.

Ziua Sfântului Gheorghe nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și o celebrare a valorilor esențiale ale umanității: curajul, credința, protecția celor dragi și legătura strânsă cu natura și comunitatea. Este o zi în care românii reflectează la moștenirea spirituală primită și la modul în care aceasta modelează identitatea și viața de zi cu zi.

Sursă foto: Shutterstock