Deochiul este una dintre cele mai vechi credințe populare, prezentă în diverse culturi din lume, inclusiv în tradiția românească. Se spune că o privire încărcată de invidie, admirație exagerată sau intenție negativă poate transmite o formă de energie care dezechilibrează fizic și emoțional persoana vizată.
Persoanele afectate de deochi spun că simptomele apar brusc, uneori la doar câteva minute după interacțiunea cu cineva. Printre cele mai frecvente semne se numără:
În cultura românească, deochiul nu este ignorat. De-a lungul timpului, au fost transmise metode de „dezlegare” și protecție, folosite de generații întregi:
Una dintre cele mai utilizate metode este rugăciunea, rostită fie de un preot, fie de o persoană apropiată care cunoaște „cuvintele de dezlegare”. Rugăciunea are rolul de a întrerupe legătura energetică negativă și de a reda echilibrul celui afectat.
Un alt remediu tradițional este apa descântată. Aceasta este pregătită prin rostirea unui descântec de protecție peste un vas cu apă. Persoana deocheată se spală pe față cu apa sau bea câteva înghițituri, pentru a elimina energia negativă.
În multe zone din România, se poartă ață roșie la încheietura mâinii, cruciulițe, medalioane sfințite sau alte amulete, despre care se crede că absorb sau resping deochiul.
Pe lângă rugăciune, bătrânii folosesc și astăzi descântece transmise oral, considerate metode eficiente de vindecare a stării de rău cauzate de deochi. Iată două exemple de descântece populare:
„Fugi deochi, dintre ochi,
Că te-ajunge-o vacă neagră, cu coarnele să te spargă,
Să te-azvîrle peste mare
În pustiu, în depărtare,
Acolo să pieri ca ziua de ieri,
Ca roua de floare, ca spuma la soare…”
sau
„Ieși, deochi,
Din capul lui Ion,
Din inima lui,
Din tot locul.
Să rămâie curat
Și luminat,
De Dumnezeu Sfântul lăsat…”
Descântecele sunt rostite într-un cadru liniștit, de obicei de către o persoană în vârstă, cu credință și experiență în aceste practici.
Deși medicina modernă nu recunoaște deochiul ca afecțiune propriu-zisă, tot mai multe persoane admit că au simțit efecte reale după anumite interacțiuni. În acest context, deochiul rămâne la granița dintre tradiție, spiritualitate și psihosomatic, dar cu o prezență vie în cultura populară românească.
FOTO: Shutterstock