Obiceiuri și superstiții românești de Ignat

Ziua de 20 decembrie este în tradiția românească una dintre cele mai încărcate zile din perioada premergătoare Crăciunului — Ziua de Ignat, numită și Ignatul Porcilor. În această zi, care marchează sacrificarea porcului pentru masa de Crăciun, se păstrează obiceiuri străvechi și superstiții rurale adânc înrădăcinate în mentalul colectiv al satelor românești.

Originea și semnificația zilei de Ignat

Ziua de Ignat este asociată în calendarul ortodox cu Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, prăznuit pe 20 decembrie. În tradiția populară, această zi a devenit simbolul sacrificării porcului, animal esențial în gospodăria țărănească și sursă de hrănire în perioada iernii. Chiar dacă nu există o legătură directă între Sfântul Ignat și obiceiul sacrificării porcului, sărbătoarea s-a suprapus cu vechile tradiții precreștine legate de pregătirea pentru solstițiul de iarnă și pentru masa festivă de Crăciun.

Sacrificarea porcului nu este doar un act practic, ci reprezintă și un moment comunitar și spiritual: bunătatea, blândețea și disponibilitatea familiei de a împărți acest dar sunt văzute ca semne ale prosperității care va urma.

Recomandări

Pensionarii din aceste orașe din România primesc 500 lei în plus la pensie în 2026

Produsul de post interzis de „medicool” Mihail Pautov. Majoritatea românilor îl consumă în fiecare dimineață, în…

Tăierea porcului — ritual și reguli

Conform tradiției, tăierea porcului este singura activitate permisă în ziua de Ignat, iar alte munci sunt interzise: spălatul rufelor, cusutul, măturatul sau orice altă treabă gospodărească nu se face în această zi, pentru a nu aduce ghinion sau boli peste familie.

Sacrificarea porcului trebuie să înceapă în zorii dimineții și să se încheie înainte de apus, deoarece se crede că lumina soarelui alungă spiritele malefice și conferă protecție casei și gospodăriei. În multe sate se tămâiază locul unde va fi făcută tăierea și se stropesc pereții cu apă sfințită, pentru purificare.

Bărbatul gospodăriei este cel care, de obicei, taie porcul, făcând semnul crucii cu cuțitul și rostind rugăciuni precum: „Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși!” înainte ca animalul să fie sacrificat.

Ritualuri după sacrificare

După ce porcul este tăiat, urmează tranșarea și pregătirea cărnii, activitate care revine deseori femeilor din familie. Unele obiceiuri spun că sângele amestecat cu mei sau făină și lăsat să se usuce este folosit pentru anumite remedii tradiționale sau practici de protecție. De asemenea, în anumite zone, se crede că desenarea unei cruci cu puțin sânge de porc pe fruntea copiilor îi va face să crească sănătoși și rumeni.

Un alt obicei spune că părul de porc se păstrează și cu el se afumă copiii sau adăposturile animalelor pentru a le proteja de deochi sau duhurile rele. Anumite organe ale porcului sunt folosite în tratamente populare pentru diverse afecțiuni, în credința că posedă puteri vindecătoare.

Superstiții legate de porci și viitor

Una dintre superstițiile cele mai răspândite spune că, în noaptea dinaintea zilei de Ignat, porcii visează că vor fi tăiați. Se crede că dacă porcul visează un cuțit, acesta își va întâlni sfârșitul a doua zi, iar de atunci animalul nu mai mănâncă și nu se mai îngrașă.

Mai mult, se spune că dacă porcul nu este sacrificat în această zi, nu se va mai îngrășa, sau chiar va fi mâncat de lup în cursul iernii. Alte credințe populare afirmă că cei miloși, care se îndură de animal și stau prea aproape în timpul sacrificării, vor avea carne tare și mai puțin gustoasă.

Ignatul ca prilej de a fi în comunitate și de bucurie

Ignatul nu este doar un moment de muncă, ci și de întâlnire între membrii familiei și vecini. În unele sate, oamenii se adună pentru a pregăti împreună produsele din carne, iar după sacrificare au loc mese comune unde se servește friptura, mămăliga și țuica fiartă, în semn de mulțumire și ospitalitate.

Aceste tradiții și superstiții păstrate cu sfințenie până astăzi scot în evidență cât de importantă era și este perioada premergătoare Crăciunului în cultura românească — nu doar pentru pregătirea mâncării, ci și ca un moment de păstrare a identității, valorilor și legăturilor familiale care unește generații întregi.

Sursă foto: envato