Lăsatul Secului de carne nu este doar o simplă etapă înainte de intrarea în Postul Paștelui, ci o zi cu o puternică încărcătură simbolică, marcată de numeroase obiceiuri populare transmise din generație în generație.
În tradiția românească, această zi reprezenta un prag între două perioade diferite ale anului: una a belșugului și a meselor îmbelșugate, și alta a cumpătării, a postului și a reflecției. De aceea, ritualurile asociate Lăsatului Secului aveau roluri multiple – de protecție, purificare, dar și de consolidare a legăturilor din familie și din comunitate.
Printre cele mai cunoscute și spectaculoase obiceiuri se numără „bătutul alviței”, practicat mai ales în zonele din Moldova și Muntenia. Alvița, un desert tradițional, este legată cu o ață și atârnată de o grindă sau de un băț, fiind pusă apoi în mișcare de către un membru al familiei. Ceilalți, în special copiii, încearcă să o prindă cu gura, fără a folosi mâinile, stârnind râsete și voie bună.
Dincolo de caracterul său ludic, acest ritual are o semnificație profundă. „Bătutul alviței” simbolizează despărțirea de mâncarea de dulce și intrarea într-o perioadă de cumpătare și autocontrol. Totodată, este considerat un ritual de purificare, menit să aducă noroc și sănătate pe durata postului, dar și un prilej de apropiere între membrii familiei.
În multe sate, Lăsatul Secului era marcat prin focuri ritualice aprinse la marginea gospodăriilor sau pe dealuri. Aceste focuri aveau rol de protecție, iar tinerii obișnuiau să sară peste ele pentru a fi feriți de boli, ghinion și spirite rele. Cenușa rezultată era uneori împrăștiată pe câmpuri sau în grădini, fiind considerată aducătoare de rod bogat și fertilitate.
Aceste ritualuri de foc marcau simbolic trecerea de la o etapă la alta și aveau rolul de a „arde” răul acumulat, pregătind comunitatea pentru perioada de post.
Lăsatul Secului era însoțit și de numeroase credințe populare. Se spunea că în această zi nu este bine să existe certuri sau supărări, deoarece conflictele s-ar prelungi pe tot parcursul postului. De asemenea, oamenii evitau anumite activități, precum cusutul sau spălatul rufelor, de teama atragerii necazurilor sau a bolilor.
În unele regiuni, exista obiceiul ca oamenii să își ceară iertare unii altora, tocmai pentru a începe postul cu sufletul curat și fără poveri emoționale.
Chiar dacă multe dintre aceste obiceiuri nu mai sunt respectate în forma lor tradițională, ele rămân o parte importantă a patrimoniului cultural românesc. Lăsatul Secului continuă să fie, și astăzi, un prilej de adunare, de rememorare a tradițiilor și de pregătire sufletească pentru una dintre cele mai importante perioade din anul bisericesc – Postul Paștelui.
FOTO: Shutterstock