Un studiu revoluționar condus de cercetători de la Universitatea din Virginia oferă o explicație biologică pentru una dintre cele mai dureroase manifestări ale bolii Alzheimer: incapacitatea pacienților de a mai recunoaște familia, prietenii sau persoanele apropiate.
Cercetătorii au descoperit că în creierul șoarecilor cu Alzheimer model (linia 5XFAD), structurile numite perineuronale nets (PNN) — un fel de “plasă” extracelulară de susținere a sinapselor — se degradează semnificativ în regiunea CA2 a hipocampusului. Această degradare coincide cu un deficit grav al memoriei sociale, adică al capacității de a recunoaște alți indivizi cu care animalele au mai interacționat.
Importanța acestei regiuni nu este întâmplătoare: zona CA2 a hipocampusului este cunoscută ca fiind crucială pentru memoria socială, pentru recunoașterea persoanelor.
Studiul a arătat că în modelele Alzheimer apare o supraactivitate a unor enzime numite matrix metalloproteinases (MMP), care „arde” PNN-urile, destabilizând rețelele neuronale și astfel afectând memoria socială. Pentru a testa dacă acest proces poate fi stopat, cercetătorii au administrat inhibitorii de MMP la șoareci; rezultatul: plasele perineuronale au fost păstrate mai mult timp, iar animalele au reușit să își amintească interacțiuni sociale, chiar dacă au model de Alzheimer.
Citește și: „Alzheimer nu începe cu uitatul cheilor” – Ce trebuie să știi despre această boală tăcută
Această descoperire deschide o perspectivă terapeutică neconvențională: protejarea plaselor perineuronale ar putea preveni pierderea memoriei sociale, chiar independent de acumularea de beta-amiloid sau de alte plăci clasice asociate Alzheimer. Potrivit lui Harald Sontheimer (coautor), este “un țintă complet nouă” și există deja candidați de medicamente care vizează MMP.
Cercetătorii avertizează însă că rezultatele au fost obținute la șoareci, iar traducerea acestora la oameni necesită studii suplimentare de siguranță și eficiență. De asemenea, nu este clar încă când sau dacă acest tip de terapie va putea fi testat clinic, dar descoperirea adaugă un strat important de înțelegere a Alzheimerului — nu doar ca boală a plăcilor de amiloid, ci și ca disfuncție structurală a rețelelor neuronale.
FOTO: Shutterstock