Deși nu se regăsește în mod obișnuit în rafturile din bucătăriile europene, uleiul de tărâțe de orez este un ingredient de bază în multe gospodării asiatice. Cu un gust ușor de nucă și un punct de ardere extrem de ridicat, acesta este lăudat pentru versatilitatea sa în gătit, dar și pentru conținutul bogat de antioxidanți, arată MindBodyGreen.
Dar cât este de sănătos? Merită introdus în rutina noastră alimentară? Sau mai bine rămânem la uleiul de măsline și avocado?
Uleiul de tărâțe de orez se extrage din stratul exterior (tărâțele) boabelor de orez brun – o parte care, în mod normal, este îndepărtată în procesul de obținere a orezului alb. Practic, este un produs secundar valorificat al industriei orezului.
Este rafinat pentru a elimina ceara și acizii grași liberi (care pot arde la temperaturi înalte) și este utilizat mai ales în bucătăriile din Japonia, India, China și Thailanda pentru prăjire, wok, coacere sau chiar în produse procesate.
Compoziția de acizi grași este considerată echilibrată, cu aproximativ 80% grăsimi nesaturate. Totuși, conține o proporție mai mare de omega-6 față de omega-3, ceea ce, în exces, poate contribui la inflamații dacă nu este echilibrată de o dietă bogată în omega-3.
Conținutul ridicat de grăsimi nesaturate, dar și de fitosteroli (compuși vegetali care blochează absorbția colesterolului), fac din uleiul de tărâțe de orez o opțiune prietenoasă cu inima. Studiile arată că poate contribui la scăderea nivelului de colesterol total și LDL („colesterolul rău”).
Pe lângă vitamina E, uleiul conține gamma-oryzanol, un antioxidant considerat puternic, cu potențial antiinflamator și chiar antitumoral (în studii pe animale). Acest compus protejează celulele de stresul oxidativ, care este implicat în îmbătrânirea prematură și apariția bolilor cronice.
Uleiul este folosit și în cosmetică, în săpunuri, loțiuni și produse anti-aging. Conține squalen și tocotrienoli, compuși care ajută la hidratarea și repararea pielii. De asemenea, este utilizat pentru calmarea afecțiunilor precum dermatita atopică sau psoriazisul.
Datorită aromei blânde și faptului că este derivat din orez (natural fără gluten), este o alternativă bună la uleiul de arahide pentru cei cu alergii. Nu conține urme de nuci și este folosit uneori în alimente pentru diete speciale.
Deși mai mic decât în cazul untului sau uleiului de palmier, cele ~2,7g de grăsimi saturate per lingură nu sunt neglijabile. Consumul excesiv poate contribui la creșterea colesterolului.
Ca multe alte uleiuri vegetale, are un raport dezechilibrat în favoarea omega-6. Acest lucru poate promova inflamația dacă nu este compensat de un aport adecvat de omega-3 (din pește gras, semințe de in, chia etc.).
Fiind extras din orez, uleiul poate conține urme de arsenic, plumb sau mercur, mai ales dacă orezul provine din zone poluate. Procesul chimic de extracție (adesea cu hexan) este, de asemenea, intensiv și poate lăsa reziduuri în produsul finit, deși în cantități mici.
Producția de orez folosește cantități mari de pesticide, iar extracția uleiului implică metode chimice energofage. Variantele organice sau „expeller-pressed” (presate mecanic) sunt mai prietenoase cu mediul.
Citește și: Singurul ulei pe care îl poți consuma în siguranță. Mulți români nu-l cumpără des, dar e cel mai sănătos
Uleiul din tărâțe de orez poate fi o opțiune interesantă pentru diversificarea surselor de grăsimi sănătoase – mai ales dacă gătești frecvent la temperaturi înalte. Conține antioxidanți valoroși și are potențial benefic pentru inimă și piele. Totuși, consumă-l cu moderație, ține cont de posibilele riscuri și asigură-te că alegi o variantă de calitate.
FOTO: Shutterstock