De ce unii oameni urăsc coriandrul: știința din spatele gustului „săpunos”

Coriandrul, o plantă aromatică controversată, provoacă reacții puternice în rândul consumatorilor. Unii îl adoră pentru prospețimea sa citrică, în timp ce alții îl descriu ca având un gust de săpun.

Coriandrul, cunoscut și sub numele de cilantro, este o plantă aromatică ce stârnește controverse în bucătăria globală. În timp ce unii îi apreciază prospețimea citrică, alții îl descriu ca având un gust puternic de săpun. Potrivit The Times of India, această diferență dramatică nu ține doar de preferințe personale, ci are la bază o combinație complexă de factori genetici, percepție senzorială și expunere culturală.

Știința din spatele gustului de săpun

Cercetătorii au descoperit că aversiunea față de coriandru are o puternică componentă genetică. Persoanele care nu suportă coriandrul au adesea o variație genetică a receptorului olfactiv OR6A2. Acest receptor este deosebit de sensibil la aldehide, compușii aromatici care dau coriandrul mirosul său caracteristic.

Recomandări

De ce bradul de Crăciun nu mai are mirosul la fel de puternic ca-n copilărie

Greșelile în gătirea broccoliului care îi distrug complet proprietățile nutritive. Ce nu trebuie să faci

Aceiași aldehide se regăsesc și în anumite săpunuri și produse de curățare, ceea ce explică de ce unii asociază aroma coriandrul cu un miros de detergent. Această sensibilitate genetică face ca aversiunea față de coriandru să fie adesea întâlnită în cadrul aceleiași familii.

Influența expunerii timpurii

Mediul în care creștem joacă, de asemenea, un rol major în formarea reacției noastre față de coriandru. Persoanele care cresc în culturi cu bucătării bogate în coriandru, precum cea indiană, mexicană sau thailandeză, se obișnuiesc cu aroma sa încă din copilărie. Creierul învață să asocieze gustul cu experiențe pozitive, reducând astfel orice notă inițială de intensitate.

În schimb, cei care nu au fost expuși la coriandru în primii ani de viață pot găsi aroma sa copleșitoare sau «nepotrivită» atunci când o întâlnesc pentru prima dată. Acest lucru explică de ce persoanele crescute în regiuni unde coriandrul nu este utilizat frecvent tind să îl respingă mai intens.

Evoluția și aversiunea față de anumite alimente

Evoluția umană contribuie și ea la această divizare a opiniilor. Strămoșii noștri se bazau în mare măsură pe miros și gust pentru a evita plantele periculoase. Compușii amari și pătrunzători semnalau adesea toxicitate, astfel încât creierul a devenit programat să trateze cu precauție aromele intense sau nefamiliare ale plantelor.

Ierburile precum coriandrul conțin uleiuri aromatice puternice, care pot declanșa aceste instincte ancestrale la unele persoane mai mult decât la altele. Copiii, în special, sunt în mod natural rezistenți la plantele cu gust puternic, deoarece simțurile lor sunt mai sensibile – un mecanism de protecție care slăbește treptat odată cu vârsta.

Poți învăța să-ți placă coriandrul?

Este posibil să-ți adaptezi gustul în timp, dar depinde de cauza aversiunii. Dacă respingerea se datorează în principal lipsei de familiaritate, expunerea treptată poate ajuta. Adăugarea unor cantități mici de coriandru în preparate pe care le apreciezi deja permite creierului să construiască noi asocieri pozitive de gust. Gătitul ierbii îi atenuează, de asemenea, intensitatea, făcând-o mai ușor de acceptat.

Cu toate acestea, dacă aversiunea are o bază genetică, gustul de săpun poate să nu dispară niciodată complet. În timp ce unele persoane se adaptează, altele pot percepe întotdeauna aldehidele coriandrul ca fiind neplăcute.

Foto: arhivă