Pe vremuri, mătura nu era doar un obiect de curățenie, ci și un simbol cu puteri magice în credințele populare. Străbunii noștri îi atribuiau o forță aparte, iar locul unde era așezată, dar și poziția în care era lăsată, spuneau multe despre norocul și liniștea unei case.
În gospodăriile de altădată, era obiceiul ca mătura să fie așezată cu coada în jos, lipită de perete, chiar lângă ușa de la intrare. Nu era pusă acolo întâmplător – se credea că această poziție ține departe duhurile rele, energiile negative și ghinionul.
Practic, mătura devenea o formă de „pază simbolică” pentru cei care intrau sau ieșeau din casă. În unele zone, femeile maturau seara în fața ușii cu convingerea că „se mătură răul din jurul casei”.
Dimpotrivă, dacă mătura era lăsată cu capul (paiele) în jos, era considerat un semn rău. Tradiția populară spunea că „norocul se răstoarnă”, iar cei din casă puteau avea parte de certuri, neînțelegeri, pagube sau chiar musafiri nepoftiți.
Se credea, de asemenea, că o mătură așezată astfel răstoarnă armonia din casă și aduce agitație și dezechilibru.
În folclorul românesc (și nu numai), mătura are un rol aproape ritualic. Este prezentă în vrăji, în obiceiuri de alungare a spiritelor, dar și ca simbol al curățeniei fizice și energetice. În multe culturi, inclusiv în cele africane, asiatice sau sud-americane, există practici similare, în care mătura e văzută ca un obiect cu încărcătură spirituală.
Chiar dacă nu mai credem orbește în superstiții, păstrarea unei mături curate, cu coada în jos, la intrare, poate fi un obicei simbolic frumos. Un gest mic, care îți reamintește să fii atent la energia casei tale și la armonia din familie.
Poate că e doar o superstiție. Sau poate e un mod discret prin care bătrânii noștri ne învățau să fim mai atenți la detalii, la lucrurile aparent banale care dau sens unei case și unei vieți în echilibru.
FOTO: Shutterstock