Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a afirmat duminică seara, 1 februarie 2026, că starea sa de sănătate s-a îmbunătățit, după ce, la începutul lunii ianuarie, a anunțat public că ar fi fost otrăvit cu arsenic.
Declarațiile sale au venit în contextul prezentării unor rezultate medicale care indică depășiri semnificative ale valorilor considerate normale pentru anumite substanțe toxice în organism.
„Sunt mai bine și sunt convins că în următoarele luni o să fiu foarte bine. Am avut parte de sprijinul unor medici deosebiți și împreună cu ei, împreună cu cei dragi mie, am reușit să depășesc una peste alta acest moment. Încă nu au trecut toate problemele, toate efectele, dar într-un timp foarte scurt lucrurile vor intra în normal”, a afirmat Daniel Băluţă, la Antena 3.
În cadrul emisiunii, au fost făcute publice buletinele de analize, iar datele citite în studio arată că nivelul de arsenic din sângele edilului era de 18,2 micrograme pe litru, aproape dublu față de limita maximă admisă, stabilită la 10 micrograme.
Situația este și mai gravă în cazul arsenicului din urină, unde valoarea indicată a fost de 359 micrograme, în condițiile în care pragul maxim acceptat este de 15 micrograme. De asemenea, analizele au relevat și o concentrație crescută de mercur în sânge, respectiv 14,5 micrograme, comparativ cu limita admisă de 5 micrograme.
Întrebat despre circumstanțele care au dus la efectuarea acestor investigații medicale, Daniel Băluță a explicat că a început să prezinte simptome îngrijorătoare și că, pentru o perioadă, s-a simțit rău, motiv pentru care a decis să facă analize amănunțite pentru a identifica cauza problemelor de sănătate
„Vă dați seama că m-am simțit foarte rău o perioadă lungă de timp. Am avut și alte tipuri de complicații despre care nu doresc să vorbesc. Cel mai probabil, a existat sistematic o expunere de genul acesta și probabil că unul dintre motivele care m-au determinat să fac public lucrul acesta a fost determinat de dorința de a-i opri pe cei care fac acest lucru”, a mai declarat el, pentru sursa citată anterior.
Intoxicația cu arsenic și mercur nu apare, în cele mai multe cazuri, ca rezultat al unei acțiuni intenționate, ci este consecința unor expuneri accidentale, profesionale sau de mediu, uneori greu de identificat la început. Ambele substanțe sunt metale toxice, care pot pătrunde în organism pe mai multe căi și pot provoca simptome serioase atunci când se acumulează peste limitele considerate sigure.
Expunerea la arsenic se produce frecvent prin alimentație și apă. În anumite zone, apa din fântâni sau surse subterane poate conține cantități crescute de arsenic, mai ales în regiuni cu un anumit tip de sol sau activități industriale în apropiere. De asemenea, arsenicul poate ajunge în organism prin consumul unor alimente contaminate, cum ar fi orezul, fructele de mare sau produsele cultivate în soluri poluate.
O altă sursă o reprezintă mediul profesional: persoane care lucrează în metalurgie, agricultură (în special în trecut, când se foloseau pesticide pe bază de arsenic), industria sticlei sau a lemnului tratat pot fi expuse fără să-și dea seama. Inhalarea prafului sau a fumului contaminat este o altă cale posibilă.
Mercurul ajunge cel mai des în organism prin consumul de pește și fructe de mare contaminate, în special specii mari, aflate în vârful lanțului trofic (precum tonul, peștele-spadă sau rechinul), care acumulează mercur în timp.
O altă sursă o constituie expunerea profesională, în industrii precum cea chimică, de prelucrare a metalelor, stomatologie (în trecut, prin amalgamuri dentare) sau reciclarea deșeurilor electronice. De asemenea, mercurul se poate elibera din termometre sau alte dispozitive vechi sparte, iar inhalarea vaporilor este extrem de periculoasă. Chiar și unele produse cosmetice sau remedii tradiționale necontrolate pot conține mercur.
În ambele cazuri, intoxicația nu este întotdeauna imediată. Substanțele se pot acumula treptat în organism, iar simptomele apar progresiv: stare generală de rău, oboseală accentuată, dureri de cap, greață, tulburări digestive, probleme neurologice sau modificări ale pielii. Tocmai această evoluție lentă face ca sursa intoxicației să fie dificil de identificat fără analize medicale specifice.
Atât arsenicul, cât și mercurul sunt metale toxice care pot ajunge în organism prin alimentație, chiar și atunci când consumăm alimente aparent sigure. Sursele alimentare diferă în funcție de proprietățile chimice ale fiecărui metal și de modul în care acesta se acumulează în mediu.
Arsenicul se regăsește în special în alimente care cresc în soluri sau ape contaminate. Una dintre cele mai frecvente surse este orezul, în special cel provenit din zone cu niveluri ridicate de arsenic în apă sau sol.
Arsenicul se poate acumula în boabele de orez, mai ales în orezul brun, care păstrează mai mult din învelișul exterior. De asemenea, fructele și legumele cultivate în soluri poluate pot conține arsenic, mai ales dacă sunt irigate cu apă contaminată sau fertilizatori care conțin acest metal. Fructele de mare, inclusiv scoicile și crustaceele, pot fi și ele o sursă de arsenic, de obicei sub formă organică, mai puțin toxică decât cea anorganică, dar care se poate transforma în forme periculoase dacă este consumată în cantități mari.
Mercurul se concentrează mai ales în organismele marine, fiind transferat de la fitoplancton și organisme mici către peștii mai mari prin bioacumulare și biomagnificare. Astfel, peștii mari și longevi reprezintă principala sursă: ton, pește-spadă, rechin, macrou mare sau somon oceanic.
Cantitatea de mercur depinde de vârsta și dimensiunea peștelui, precum și de poluarea apei în care trăiește. Alte fructe de mare, cum ar fi crabii sau scoicile, pot conține cantități mici de mercur, dar acestea sunt în general considerate mai sigure decât peștii mari. În plus, produsele tradiționale sau medicamentele alternative pot fi uneori contaminate cu mercur, deși nu fac parte din alimentația standard.
foto: facebook Daniel Băluță