Ce înseamnă, de fapt, rolul medicului de familie în viața pacientului modern?

Medicul de familie poate avea un rol incomensurabil în viața pacientului, acționând întocmai ca o punte de legătură cu acesta, deținând istoricul său medical, pentru a interveni în orice moment dacă apare un simptom sau semn nou. Încă de la înscriere la cabinetul acestuia, medicul trebuie să creeze o legătură cu pacientul pe care să o mențină un timp îndelungat, chiar pentru totdeauna, lucrând la bunăstarea sa, din punct de vedere profesional, dar totodată respectând dorințele celui pe care îl tratează.

Rolul esențial al medicului de familie în viața pacientului modern: prevenție, îngrijire și încredere pe termen lung

Cu toții știm cât de importantă este prevenția în sistemul de sănătate, și cât de important este medicul de familie în asigurarea acestei prevenții, el fiind specialistul la care se apelează ori de câte ori există semne sau simptome ale unei potențiale boli ce trebuie tratate.

De aceea există trei tipuri principale de prevenție care trebuie avute în vedere de către medicul de familie atunci când își tratează pacienții, iar aceste tipuri sunt: prevenția primară, prevenția secundară și prevenția terțiară, fiecare având rolul său.
Totodată, mai există și prevenția specifică, care este vizată de prevenirea doar a unor anumite boli, de exemplu de luarea unor măsuri ca vaccinarea, administrarea de vitamina D necesară pentru prevenirea rahitismului la copii sau persoanele tinere, și prevenția nespecifică din care fac parte fie educația sanitară, combaterea stresului, sau promovarea igienei.

Recomandări

Mesaje de Sfântul Nicolae. SMS-uri, urări și felicitări pe care le poți trimite pe 6 decembrie

Aceste zodii sunt favorizate de univers în decembrie! Sărbătorile le aduc noroc și surprize neașteptate

Acum că am înțeles rolul benefic al tipurilor de prevenție, să le discutăm pe rând:
Prevenția primară are drept scop prevenirea apariției bolilor în rândul persoanelor sănătoase prin eliminarea factorilor de risc care ar duce la o afecțiune sau la alta; printre exemple elocvente s-ar enumera educația sanitară, cu sfaturi privind o alimentație echilibrată, și renunțarea la fumat sau la alți factori amenințători de viață, cum ar fi consumul regulat de alimente bogate în glucoză ce ar duce la diabet zaharat, sau alimente ce conțin prea multă sare, ce duc la boli ale rinichiului, sau pur și simplu alimente mult prea procesate, care ingerate pot duce la alte boli sau disfuncții grave; nu în ultimul rând mai presupune vaccinarea împotriva diferitelor boli infecțioase ce ar putea apărea în copilărie, sau chiar și promovarea activității fizice regulate și a unui stil de viață sănătos.

Prevenția secundară se referă la descoperirea din timp a unor boli ce se află într-un stadiu incipient, pentru a limita sau încetini progresia acestora, un nou termen și anume screeningul fiind introdus în ecuație. Acest screening se referă la efectuarea în prealabil de analize de sânge și diferite controale, pentru a ajuta medicul să înțeleagă mai bine la ce este expus pacientul/pacienții săi, printre exemplele elocvente numărându-se măsurarea tensiunii arteriale (a presiunii sângelui din artere ale cărei valori crescute indică hipertensiune), a glicemiei (nivelului de glucoză din sânge, care dacă este crescut duce la diabet), controale pentru prevenirea anumitor tipuri de cancer și nu în ultimul rând depistarea și tratarea precoce a infecțiilor de orice fel.

Prevenția terțiară are ca țel principal limitarea efectelor unor boli cronice, prevenirea complicațiilor acestora și îmbunătățirea per ansamblu a calității vieții pacienților, prin monitorizarea celor care au afecțiuni cronice, cum ar fi diabet, astm, sau boli de inimă, pentru a preveni agravările acestora, precum și prin reabilitarea pacienților după un eveniment acut cum ar fi un infarct miocardic, o comă hipoglicemică sau o criză de mal epileptic.

Acum că am înțeles cele trei tipuri principale de prevenție, ne este mai ușor să judecăm relația medic-pacient prin prisma grijii deosebite pe care cel dintâi trebuie să o acorde celuilalt, pentru ca legătura dintre cei doi să continue și să fie din ce în ce mai bine consolidată pe termen lung. Odată intrat în viața pacientului, medicul devine automat ca un membru al familiei sale, tratând nu numai persoana în cauză, ci și pe întreaga sa familie, de la părinți, bunici, copii și nepoți, fiind veriga de încredere.

În concluzie, putem spune cu mâna pe inimă că fără medicul de familie nu am putea avea acces la niciun tip de îngrijire medicală menționată în rândurile de mai sus, la niciun serviciu, pentru ca noi să ne putem trata corespunzător, și de aceea importanța acestuia în sistemul sanitar este incontestabil crucială.

FOTO: Shutterstock