Cazuri de lepră în România! Cum se manifestă şi cum se tratează boala

După mai bine de 44 de ani fără cazuri confirmate, lepra — cunoscută și sub numele de boala Hansen — a reapărut în România, readucând în atenția opiniei publice o afecțiune considerată dispărută din țara noastră.

Autoritățile sanitare subliniază însă că, în prezent, boala nu reprezintă o amenințare majoră pentru populația generală datorită tratamentului modern și riscului redus de transmitere, potrivit DoctorulZilei.

Cazuri confirmate după decenii și măsuri luate

Pe 11 decembrie 2025, Ministerul Sănătății a confirmat primul caz de lepra diagnosticat în România după anul 1981, urmat în zilele următoare de un al doilea caz în aceeași unitate medicală din Cluj-Napoca. Cele două paciente sunt surori, de 21 și 25 de ani, originare din Bali, angajate ca maseuze la un salon SPA din oraș. Ancheta epidemiologică a arătat că acestea au călătorit în Indonezia înainte de apariția simptomelor. Alte două colege de muncă se află sub observație medicală, iar autoritățile au dispus închiderea temporară a salonului și dezinfecția spațiului.

Recomandări

Ce arată raportul finalul privind moartea Rodicăi Stănoiu. Cauza decesului

Cele mai îndrăgite filme de Crăciun din toate timpurile. Recomandări pentru decembrie 2025

Direcția de Sănătate Publică din Cluj a identificat persoanele care au avut contact direct cu pacientele și a oferit tratament preventiv acolo unde a fost necesar, în timp ce cei aproximativ 2.000 de clienți ai salonului SPA au fost sfătuiți să consulte medicul doar dacă observă simptome precum leziuni cutanate persistente.

Cum se transmite lepra și ce riscuri există

Contrar percepțiilor populare, lepra nu se transmite ușor. Bacteria Mycobacterium leprae poate fi transmisă doar prin expunere prelungită și repetată la picăturile respiratorii provenite de la o persoană netratată. Nu este contagioasă printr-un simplu contact ocazional — cum ar fi strângerea de mână, îmbrățișarea sau folosirea obiectelor comune — iar peste 95% din populație are imunitate naturală la această boală.

Medicii și autoritățile subliniază că riscul pentru publicul larg rămâne foarte scăzut, iar simptomele bolii includ pete depigmentate pe piele, sensibilitate redusă în anumite zone sau noduli, semnale care ar trebui investigate medical dacă apar.

Tratamentul modern: de la stigmat la vindecare

O diferență majoră între lepra de acum și imaginea ei istorică este tratabilitatea. În trecut, diagnosticul de lepră era asociat cu izolare pe viață și stigmatizare, însă astăzi boala este complet vindecabilă dacă este diagnosticată la timp.

Tratamentul standard, denumit terapie multidrog (MDT), constă într-o combinație de antibiotice — inclusiv dapsonă, rifampicină și clofazimină — administrate pe o perioadă de 6 până la 24 de luni, în funcție de forma bolii. După începerea terapiei, pacientul nu mai transmite bacteria practic din prima zi, reducând considerabil orice risc epidemiologic.

Important de menționat este că medicamentele elimină infecția, dar nu pot repara deteriorările deja produse nervilor înainte de tratament, ceea ce face diagnosticarea timpurie esențială pentru prevenirea complicațiilor.

Istorie și realitate: România și Tichilești

Istoric, lepra a fost prezentă și în România, mai ales în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, când existau leprozerii în mai multe regiuni ale țării. Spitalul leprozerie Tichilești din județul Tulcea, astăzi, rămâne o unitate unică în Europa de Sud-Est dedicată pacienților cu lepră, găzduind în prezent doar câteva persoane tratate cu scheme moderne de antibiotice.

Mesajul autorităților: calm și vigilență

Ministerul Sănătății transmite un mesaj clar: lepra nu este o amenințare pentru sănătatea publică în România, iar cazurile recente reflectă situații izolate, importate din regiunile unde boala este mai frecventă, precum unele părți din Asia sau Africa. În plus, protocoalele internaționale și expertiza medicală existentă asigură gestionarea eficientă a oricăror noi cazuri.

Pentru populația generală, sănătatea rămâne robust protejată, iar îngrijorarea nu trebuie să depășească nivelul unei informări responsabile despre semnele și simptomele bolii.

Foto cu caracter ilustrativ: Shutterstock