În cadrul slujbei de Bobotează, apa este sfințită printr-un ritual aparte, unic în cursul anului bisericesc. Aceasta primește binecuvântarea prin dubla invocare a Duhului Sfânt, fapt care îi conferă Agheasmei Mari o putere sfințitoare deosebită, mai mare decât cea a agheasmei mici, care se sfințește în celelalte momente ale anului.
Agheasma Mare poartă în sine, într-o măsură sporită, harul și darurile Duhului Sfânt. Prin gustarea din această apă sfințită, credinciosul își exprimă nădejdea de a fi păzit de rele, curățat de întinăciuni sufletești și trupești și întărit în lupta cu ispitele vieții de zi cu zi.
Conform rânduielilor Bisericii Ortodoxe, Agheasma Mare se bea pe stomacul gol, înainte de a lua anafura. Există o perioadă specială în care aceasta poate fi consumată zilnic: primele opt zile de la Bobotează, adică din 6 până pe 14 ianuarie. Alegerea acestui interval nu este întâmplătoare, întrucât cifra opt simbolizează veșnicia și viața cea nouă.
În aceste zile, Agheasma Mare poate fi băută fără post și fără spovedanie, chiar și de către persoanele care, din diferite motive, sunt oprite temporar de la Sfânta Împărtășanie. Pentru acestea, agheasma este o întărire duhovnicească, un sprijin spre pocăință, mângâiere și îndreptare.
După data de 14 ianuarie, consumul Agheasmei Mari se face doar cu post, spovedanie și cu binecuvântarea preotului duhovnic. În aceleași condiții, această apă sfințită poate fi băută și în zilele de sărbătoare sau în situații speciale, precum bolile grave, atunci când credinciosul are nevoie de ajutor și întărire sufletească.
Există și cazuri particulare în care persoane oprite de la Sfânta Împărtășanie pot primi dezlegare să ia Agheasma Mare și după cele opt zile, însă doar cu binecuvântarea duhovnicului. Este important de subliniat că Agheasma Mare nu înlocuiește Sfânta Împărtășanie, deoarece nu este identică cu Trupul și Sângele Domnului. Ea este oferită credinciosului ca ajutor, pentru a nu rămâne singur în lupta cu patimile și slăbiciunile omenești.
Agheasma Mare nu trebuie înmulțită, întrucât este folosită mai rar decât agheasma mică. De regulă, cantitatea luată de la slujba de Bobotează este suficientă pentru întregul an. Este o simplă superstiție ideea conform căreia amestecarea agheasmei din mai mulți ani sau din mai multe biserici ori mănăstiri ar spori puterea acesteia. Harul lui Dumnezeu nu se adună matematic, ci lucrează prin voia Sa.
Indiferent de locul din care provine, Agheasma Mare este plină de darurile Duhului Sfânt: poate săvârși minuni, să aducă alinare bolnavilor, să apere casele credincioșilor de influențele rele, să limpezească mintea de gânduri întunecate și să îi izbăvească din primejdii pe cei care o folosesc cu credință.
Agheasma Mare trebuie luată de la biserică doar în sticle foarte curate și păstrată acasă într-un loc curat, ferit de murdărie, cu dopul bine închis. Dacă, în timp, apa capătă un miros neplăcut, acest lucru indică fie faptul că recipientul nu a fost suficient de curat, fie că a fost lăsată descoperită și au ajuns impurități în interior.
În cazul în care Agheasma Mare nu mai este bună pentru consum, aceasta nu se varsă niciodată în chiuvetă sau canalizare. Ea trebuie turnată într-o apă curgătoare curată sau la rădăcina unui copac, cu respect și evlavie.
Agheasma Mare poate fi folosită și pentru stropirea casei, curții, grădinii, ogoarelor, livezilor și animalelor din gospodărie, fie de Bobotează, fie periodic. Prin această practică, credincioșii cer protecție și binecuvântare asupra întregului spațiu în care trăiesc și muncesc. Aceste gesturi arată că sfințirea apei la Bobotează are ca scop sfințirea întregii creații, nu doar a omului.
foto: directmm.ro