Endometrioza intestinală apare atunci când țesut similar endometrului se dezvoltă la nivelul peretelui intestinal, cel mai frecvent în zona rectosigmoidiană. Leziunile au un comportament caracteristic: pornesc de la exteriorul intestinului, infiltrează progresiv peretele și pot duce, în timp, la deformare și stenoză. Mucoasa intestinală rămâne frecvent intactă, motiv pentru care colonoscopia poate fi normală chiar și în prezența bolii.
Endometrioza intestinală și sindromul de colon iritabil pot avea manifestări similare:
Diferența nu este dată de simptome, ci de tiparul lor. În endometrioză, simptomele se accentuează frecvent înainte sau în timpul menstruației, poate apărea durere la defecație în această perioadă și senzație de presiune rectală. În sindromul de colon iritabil, această corelație cu ciclul menstrual nu este tipică.
Sindromul de colon iritabil este o afecțiune funcțională, diagnosticată după excluderea altor cauze. Confuzia apare atunci când simptomele sunt interpretate exclusiv digestiv, nu se analizează legătura cu ciclul menstrual, iar investigațiile sunt considerate normale fără corelare clinică. În aceste situații, endometrioza intestinală poate rămâne nediagnosticată și poate evolua în timp.
Diagnosticul nu se bazează pe un singur test, ci pe corelarea mai multor elemente:
Este important de reținut că investigațiile pot fi normale în stadii incipiente sau dacă nu sunt interpretate în contextul clinic corect.
Endometrioza intestinală este, în multe cazuri, progresivă. Sub influența ciclurilor hormonale, inflamația se repetă, apare fibroza, peretele intestinal își pierde elasticitatea și, în timp, poate apărea stenoza. Pentru pacientă, acest lucru înseamnă simptome mai frecvente și mai dificil de controlat.
Având în vedere caracterul progresiv al bolii, tratamentul nu vizează doar simptomele, ci și evoluția leziunii. În formele simptomatice sau în prezența leziunilor profunde, intervenția chirurgicală devine parte a tratamentului. În general, intervențiile realizate înainte de apariția complicațiilor au o evoluție mai predictibilă.
Intervenția nu este indicată imediat în toate cazurile, dar amânarea în prezența simptomelor sau a unui diagnostic clar poate face tratamentul ulterior mai dificil.
Nu toată durerea este explicată exclusiv de leziunea intestinală. În unele cazuri există implicarea plexului hipogastric inferior și o componentă neuroEndometrioza intestinalăpatică asociată. Această componentă trebuie integrată în planul de tratament pentru un rezultat optim.
Deși majoritatea leziunilor apar la nivelul rectului și sigmoidului, endometrioza poate afecta și intestinul subțire, cel mai frecvent ileonul terminal. Manifestările pot fi mai puțin specifice:
Leziunile de la nivelul ileonului terminal pot să nu fie vizibile la RMN-ul de pelvis, deoarece vizualizarea depinde de poziția ansei intestinale în momentul examinării. Din acest motiv, unele leziuni sunt identificate abia intraoperator.
Dacă există endometrioză intestinală confirmată sau foarte probabilă, discuția nu mai este doar despre controlul durerii, ci despre evoluția bolii. În multe cazuri, tratamentul chirurgical devine necesar pentru a preveni progresia și complicațiile. Momentul intervenției poate face diferența între un tratament realizat într-un stadiu controlat și unul realizat într-un context mai complex.
FOTO Shutterstock.