Dermatita atopică la copii – ghid complet pentru părinți

Dermatita atopică (cunoscută și ca eczema atopică) este cea mai frecventă boală inflamatorie a pielii la copii și afectează până la 20% dintre copii la nivel mondial. Practic, un copil din cinci va dezvolta această afecțiune, în timp ce la adulți prevalența e mult mai redusă (aprox. 2-5%). Numărul cazurilor de dermatită atopică a crescut dramatic în ultimele decenii, mai ales în țările industrializate, sugerând implicarea schimbărilor de mediu și stil de viață în această “epidemie” modernă.

Pentru familiile afectate, dermatita atopică nu este doar o erupție pe piele, ci o provocare zilnică. Leziunile pruriginoase (care produc mâncărime intensă) și pielea uscată a copilului pot duce la nopți nedormite, la plâns și iritabilitate, punând la încercare răbdarea părinților. Mulți părinți își privesc neputincioși copiii scărpinându-se până la sânge și se întreabă ce pot face mai mult. Ca medic dermatolog – îmi propun să vă ofer un ghid complet, documentat științific și obiectiv, care să explice clar ce este dermatita atopică, de ce apare și cum se poate ține sub control. Vom aborda cauzele și factorii declanșatori, evoluția pe termen lung (inclusiv șansele de vindecare), principiile de tratament conform celor mai recente ghiduri europene, sfaturi practice de îngrijire acasă și cum colaborarea dintre medicul pediatru, dermatolog și alergolog poate aduce ameliorarea mult așteptată. De asemenea, vom demonta câteva mituri frecvente și vom împărtăși observații din practica medicală, pentru a oferi speranță și claritate părinților copleșiți de această afecțiune.

Ce este dermatita atopică?

Dermatita atopică este o boală inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin episoade recurente de eczemă (erupții cutanate pruriginoase) pe un fond de piele uscată și sensibilă. Practic, pielea copilului cu dermatită atopică are o barieră cutanată slăbită, predispusă la uscăciune excesivă și iritație. Afecțiunea are un caracter necontagios – nu se transmite de la un copil la altul prin atingere – și de obicei apare pe un teren atopic (predispoziție ereditară la alergii). Altfel spus, nu igiena necorespunzătoare sau “microbii” cauzează eczema, ci o combinație de factori genetici și de mediu care declanșează inflamația în piele.

Recomandări

Ganglionul mărit care poate ascunde hepatita B. Când trebuie să suni de urgență medicul

Corpul nostru nu îmbătrânește uniform. Cercetătorii au identificat două etape de schimbare accelerată a organismului

Din punct de vedere clinic, pruritul (mâncărimea) este elementul definitoriu al dermatitei atopice. Pielea uscată și iritată provoacă mâncărime intensă, iar scărpinatul perpetuează inflamația, ducând la apariția eczemei propriu-zise. Se formează astfel un cerc vicios: inflamația provoacă mâncărime, copilul se scarpină și agravează leziunile, ceea ce intensifică și mai mult inflamația. În timp, pielea poate deveni îngroșată (lichenificată) în zonele unde copilul se scarpină cronic. Dermatita atopică evoluează de obicei în pusee (episoade acute) alternând cu perioade de acalmie (remisie). Leziunile acute de eczemă sunt adesea roșii, pot prezenta vezicule sau secreții și cruste, iar leziunile cronice sunt mai puțin eritematoase dar pielea este îngroșată, uscată și cu descuamare fină. Important de reținut: este o boală cronică recurentă, deci nu există un tratament miraculos care s-o vindece complet și definitiv – scopul îngrijirii este controlul pe termen lung al simptomelor și menținerea pielii într-o stare cât mai aproape de normal.

Cât de frecventă este și cine poate fi afectat?

Dermatita atopică poate afecta orice copil, fete sau băieți, din orice zonă geografică, deși este mai comună în țările dezvoltate. Aproximativ 50-60% dintre cazuri debutează în primul an de viață (adesea chiar în primele 6 luni), și 85% din copii prezintă primele simptome înainte de vârsta de 5 ani. Deși tipică pentru copilărie, eczema atopică nu este exclusiv a copiilor – poate persista la adolescență sau la vârsta adultă, ba chiar există și cazuri de debut la maturitate (așa-numita dermatită atopică cu debut tardiv, într-o tendință de creștere conform observațiilor recente). Vestea bună este că, în multe situații, dermatita atopică se ameliorează odată cu vârsta: peste 60-70% dintre copiii cu eczemă atopică vor intra în remisie până la adolescență sau vârsta adultă tânără. Cu alte cuvinte, majoritatea copiilor “vor depăși” într-o oarecare măsură această afecțiune până la maturitate, deși vor rămâne cu o piele uscată și sensibilă pe tot parcursul vieții.

Totuși, remisia nu este garantată pentru toți – la unii pacienți boala poate persista sub forme mai blânde sau, rar, chiar severe, și la vârsta adultă. De asemenea, chiar și după dispariția eczemei, terenul atopic persistă: pielea rămâne xerotică (uscată) și predispusă la iritații, necesitând îngrijire constantă, iar cei afectați au în continuare un risc mai mare de a dezvolta și alte manifestări alergice de-a lungul vieții (astm, rinită alergică etc.). În fapt, dermatita atopică face parte din așa-numitul “marș atopic” – adesea este prima expresie a predispoziției atopice la un copil, putând fi urmată de apariția astmului alergic sau a rinitei alergice când copilul mai crește. Studiile arată că în ~15% din cazurile de dermatită atopică la sugari apar și alte simptome alergice încă din primul an de viață, iar în 85% din cazuri acestea apar până la vârsta de 5 ani. Cu alte cuvinte, mulți copii cu dermatită atopică au și alergii alimentare, rinite sau wheezing alergic asociat – nu întâmplător, numele “atopică” subliniază legătura cu terenul atopic (predispoziția la alergii multiple).

Un scurt portret al pielii atopice

Pentru a înțelege mai bine boala, să ne imaginăm pielea ca pe un zid de cărămidă ce ne protejează de mediul extern. În dermatita atopică, acest zid are “fisuri” importante – defecte ale barierei cutanate – prin care pielea pierde prea multă apă (de aici uscăciunea excesivă) și prin care pot pătrunde cu ușurință iritanți, alergeni sau microbi din exterior, declanșând inflamația. De vină pentru aceste “fisuri” sunt în mare parte factorii genetici (anumite gene care codifică proteine-cheie ale pielii pot suferi mutații). Un exemplu celebru este gena FLG responsabilă de producerea filagrinei, o proteină esențială în menținerea barierei cutanate; mutațiile genei FLG duc la piele uscată și vulnerabilă și s-au dovedit a crește semnificativ riscul de dermatită atopică. Însă genetica nu explică tot – interacțiunea cu factorii de mediu (alergeni, iritanți, climă) și modificările imunitare au roluri majore. Pielea atopică are, pe lângă bariera deficitară și un răspuns imun exagerat la stimuli externi inofensivi pentru alții. Astfel apare o inflamație cronică în piele, mediată de celulele sistemului imunitar, care întreține eczema.

Merită menționat și un alt aspect: pielea copiilor cu dermatită atopică este adesea colonizată excesiv cu bacteria Staphylococcus aureus. Peste 70-80% dintre pacienți prezintă această bacterie pe piele, care, deși poate exista și pe pielea sănătoasă, în cazul dermatitei atopice are teren propice să se multiplice. Staph. aureus poate agrava inflamația pielii prin toxinele produse și poate duce la infecții ale leziunilor de eczemă (impetiginizare). Vom reveni la riscul infecțiilor cutanate și cum le prevenim, însă rețineți că pielea atopică nu este “infectată” inițial – bacteria se suprapune ulterior pe o piele deja inflamată și vulnerabilă.

Cum se manifestă dermatita atopică la copii?

Manifestările dermatitei atopice pot varia în funcție de vârsta copilului și de faza bolii (acută sau cronică). Chiar și aspectul leziunilor poate fi ușor diferit de la un copil la altul, însă există elemente comune. Vom descrie mai jos semnele și simptomele tipice:

• Piele foarte uscată (xeroză): Adesea acesta este primul lucru pe care îl observă părinții – tegumentul copilului este aspru la atingere, descuamat fin, mai ales în zonele afectate. Uscăciunea excesivă este prezentă chiar și în perioadele de remisie și necesită hidratare constantă.
• Mâncărime intensă (prurit): Mâncărimea este simptomul central. Bebelușii foarte mici, care nu se pot scărpina coordonat, vor fi văzuți adesea frecându-și fața de pernă sau frecând picioarele unul de altul pentru a calma senzația de mâncărime. Copiii mai mari se scarpină energic cu unghiile, producând uneori zgârieturi și răni. Pruritul se agravează adesea noaptea, ducând la somn agitat sau insomnie. Micuțul devine iritabil, plânge frecvent și își găsește cu greu alinarea – un tablou epuizant atât pentru el, cât și pentru părinți.
• Eruptii eczematoase recurente: Pe fondul pielii uscate apar, în pusee, leziuni specifice eczemei. În faza acută, zonele afectate devin roșii, inflamate, cu papule și vezicule mici pline cu lichid clar care pot exuda (secreta lichid) și forma cruste la uscare. Aceste leziuni sunt adesea însoțite de edem (umflarea pielii) și au margini difuze. Dacă copilul se scarpină, se pot vedea excoriații (zgârieturi) sau mici sângerări punctiforme. În faza cronică sau în eczemele de lungă durată, pielea afectată devine îngroșată și cu relief accentuat (fenomen numit lichenificare, rezultatul scărpinatului prelungit). De asemenea, pielea cronic inflamată capătă uneori o tentă ușor mai închisă la culoare față de pielea sănătoasă din jur (hiperpigmentare post-inflamatorie) sau, dimpotrivă, poate prezenta zone mai deschise la culoare (pityriasis alba – pete albicioase fine, mai vizibile pe pielea închisă la culoare). Aceste modificări pigmentare sunt temporare, dar pot dura luni după vindecarea leziunilor.
• Distribuția leziunilor: La bebeluși și copiii mici (până pe la 2 ani), dermatita atopică apare în special pe obraji și față, pe trunchi și pe suprafețele întinse ale membrelor (partea externă a brațelor și picioarelor). Obrajii roșii, aspri, cu cruste sau scuame fine sunt aproape emblematici pentru eczema infantilă. Zona scutecului (fese, inghinal) este de obicei cruțată, datorită mediului mai umed de acolo – paradoxal, umezeala scutecului protejează de eczema atopică, deși copilul poate face în schimb dermatită de scutec, o iritație de altă natură. Pe măsură ce copilul începe să meargă de-a bușilea și apoi în picioare, modelul se schimbă: leziunile se pot muta spre zonele de extensie care sunt în contact cu suprafața de târâre (de exemplu, pe genunchi, pe partea exterioară a coatelor). După vârsta de 2-3 ani, și cu atât mai mult la preșcolari și școlari, eczema devine predominant flexurală – adică implică cutele de flexie ale corpului: pliurile cotului, în spatele genunchilor, încheieturile mâinii, gleznele, precum și pliurile gâtului. La acești copii mai mari, fața poate fi mai puțin afectată, însă uneori persistă zone uscate în jurul gurii sau pleoapelor. La adolescenți și adulți tineri, dermatita atopică tinde să se localizeze în continuare în zonele flexurale (coate, genunchi, gât), dar poate afecta și mâinile (palmele și degetele, mai ales dacă există și expunere la iritanți) sau zona din jurul ochilor. Adulții cu dermatită atopică cronică pot avea leziuni lichenificate rezistente, uneori limitate la o singură regiune (de exemplu, doar pe mâini sau doar pe față).
• Semne asociate: Părinții observă frecvent la copiii atopici și alte detalii: de exemplu, apariția unui șanț sau pliu sub pleoapa inferioară – așa-numita cută Dennie-Morgan sub ochi. De asemenea, copiii pot avea cearcăne pronunțate (“ochi de alergic”), cauzate de congestia venoasă cronică în context atopic. Pielea palmelor și tălpilor poate prezenta mai multe cute decât normal (linii fine suplimentare), un alt stigmat minor al terenului atopic. Netratată, scărpinarea cronică poate duce la căderea temporară a părului în zonele frecate sau lezate (de exemplu, un sugar care își freacă mereu ceafa de pătuț poate avea o zonă cu păr mai rar pe cap). Mai îngrijorător, dacă eczema afectează pielea din jurul ochilor și copilul se freacă puternic, pot apărea iritații oculare sau chiar risc de afectare a corneei în cazuri severe – de aceea, protejarea zonei ochilor și tratamentul prompt sunt esențiale.

Complicații ale leziunilor: Pielea inflamată și zgâriată devine vulnerabilă la suprainfecții. Una dintre cele mai frecvente complicații este impetiginizarea – infectarea eczemei cu bacterii (de regulă Staphylococcus aureus sau streptococi), care se manifestă prin apariția de cruste groase gălbui și eventual puroi. O infecție bacteriană poate agrava dramatic eczema, ducând la durere, umflături, eventual febră, necesitând tratament antibiotic. O altă complicație serioasă este așa-numitul eczema herpeticum – o infecție cu virusul herpetic (herpes simplex) în leziunile de dermatită atopică, care duce la apariția de vezicule dureroase, febră și stare generală alterată; este o urgență medicală ce necesită tratament antiviral. Din fericire, aceasta este rară, dar părinții trebuie să fie atenți la orice modificare bruscă a aspectului eczemei (vezicule cu lichid clar sau purulent, crustă groasă, semne de infecție) și să prezinte copilul medicului.

• Impactul asupra stării generale: Spre deosebire de multe alte boli de piele, dermatita atopică poate avea efecte asupra întregii stări de sănătate a copilului. Un copil mic cu mâncărimi severe va fi adesea agitat, iritabil, plângăcios, poate mânca și dormi prost. Părinții raportează adesea că cel mic “nu se odihnește deloc noaptea, se tot trezește scărpinându-se”, ceea ce duce și la oboseala cronică a părinților. În cazurile foarte severe și prelungite, copiii pot avea ușoare întârzieri în creștere sau scădere în greutate, parțial din cauza consumului mare de energie (prin inflamație cronică) și a somnului neodihnitor. Vestea bună este că, odată ce eczema este mai bine controlată, acești copii își revin și recuperează rapid. Dermatita atopică nu afectează organele interne, însă prin asocierea cu alte boli atopice copilul poate dezvolta și simptome respiratorii (astm) sau alimentare (alergii la anumite alimente). De asemenea, consecințele psihologice pot fi importante (vom detalia în secțiunea dedicată calității vieții).

În concluzie, dacă suspectați că cel mic are dermatită atopică (piele foarte uscată + mâncărime + eventual erupții de eczemă), este esențial să consultați medicul, de preferat un dermatolog pediatru sau un pediatru cu experiență în boli de piele la copii. Diagnosticul de dermatită atopică este, în majoritatea cazurilor, clinic – adică se bazează pe examinarea directă a pielii și pe istoricul simptomelor. Nu există un test de laborator specific care să confirme boala (nu există “analiza pentru dermatită atopică”). Uneori, la copiii foarte mici cu eczeme extinse, medicul poate recomanda teste alergologice pentru a verifica sensibilizarea la alimente sau alți alergeni, dar nu în toate cazurile este necesar. Important: nu încercați să puneți diagnosticul singuri acasă – pielea uscată și mâncărimile pot apărea și în alte afecțiuni, deci cel mai bine este să vă adresați unui specialist pentru o evaluare corectă. Odată diagnosticul stabilit, începe provocarea gestionării bolii pe termen lung, iar pentru aceasta e crucial ca părinții să fie bine informați.

Clima și factorii fizici: Mulți părinți observă că eczema copilului variază în funcție de anotimp sau condițiile meteo. În general, iarna și sezonul rece aduc o agravare – aerul rece și uscat de afară, combinat cu aerul uscat din interior (de la încălzire), usucă pielea și favorizează puseele. Vara, unii copii se simt mai bine datorită soarelui (care are efect antiinflamator moderat) și umidității mai ridicate, însă alții se agravează din cauza transpirației. Căldura și transpirația sunt declanșatori frecvenți ai pruritului: când copilul transpiră, sarea din sudoare irită pielea și provoacă mâncărime, generând scărpinat și eczema. De aceea, eczemele apar frecvent în zonele unde copilul transpira sau unde îmbrăcămintea este strâmtă. Băile fierbinți prelungite pot, de asemenea, să usuce pielea și să declanșeze un episod acut. În schimb, băile călduțe scurte urmate de hidratare pot fi benefice (vom detalia la tratament). Vântul rece, umiditatea scăzută, schimbările bruște de temperatură pot fi și ele factori de stress pentru pielea atopică.

Iritanți chimici și de contact: Pielea atopică reacționează exagerat la substanțe care pentru alții sunt inofensive. Printre iritanții/componenții de evitat se numără: săpunurile dure și detergenții (gelurile de duș obișnuite, săpunurile antibacteriene cu parfum, spumantele de baie – toate pot îndepărta lipidele naturale de pe piele, accentuând uscăciunea și iritând), detergenții de rufe cu parfum și balsamurile concentrate (urme care rămân în haine pot provoca mâncărime), soluțiile de curățenie, clorul din piscine, nisipul sau lâna și materialele sintetice care vin în contact cu pielea. Hainele din lână sau fibre aspre pot provoca direct mâncărime mecanic, deci sunt de evitat la copiii atopici. De asemenea, etichetele aspre, cusăturile strâmte sau pantofii nepotriviți pot irita zonele de frecare. Un alt iritant surprinzător pot fi anumite ingrediente din cosmetice sau chiar din cremele “pentru bebeluși”: există produse etichetate ca hipoalergenice sau naturale care totuși conțin alcool, parfum, uleiuri esențiale sau chiar extracte alimentare (lapte, ovăz, grâu) care la un copil atopic pot declanșa dermatită de contact pe deasupra eczemei atopice.

Evoluția pe termen lung – se vindecă dermatita atopică?

O întrebare firească a părinților este: „Va scăpa copilul meu de eczema atopică? O să dureze toată viața?”. Așa cum am menționat, majoritatea copiilor cu dermatită atopică tind să se amelioreze odată cu creșterea. Studiile epidemiologice oferă cifre încurajatoare: peste 70% dintre copii intră în remisie înainte de adolescență. Desigur, “remisie” nu înseamnă neapărat vindecare completă și bruscă, ci poate însemna că puseele devin din ce în ce mai rare și mai ușoare, până când dispar aproape de tot. Copilul poate rămâne cu o piele ușor uscată și sensibilă, dar fără eczeme supărătoare. Mulți părinți observă că după vârsta pubertății, pe fondul modificărilor hormonale și a îngroșării pielii, eczema dispare.

Totuși, un procent de 20-30% dintre pacienți continuă să aibă dermatită atopică și la vârsta adultă. De obicei, la adulți boala evoluează diferit: fie ca dermatită cronică limitată (de exemplu doar pe mâini – așa-numitul eczema dishidrozică sau dermatită atopică a mâinilor), fie ca episoade ocazionale de reapariție a eczemei în perioade de stress sau expunere la anumiți triggeri. Adulții cu dermatită atopică pot prezenta leziuni lichenificate persistente, de exemplu în zona pliurilor sau la nivelul gâtului. Interesant este că în ultimele decenii s-a recunoscut și existența dermatitei atopice cu debut la adult – persoane care nu au avut eczema în copilărie, dar dezvoltă simptome la 20-30 de ani sau chiar mai târziu. Aceste cazuri pot fi uneori atipice și necesită excluderea altor dermatite, dar confirmă faptul că dermatita atopică are un spectru larg de prezentare.

Tratamentul și îngrijirea dermatitei atopice conform ghidurilor actuale

Fără un tratament corespunzător, dermatita atopică poate părea un dușman de neînvins. Părinții se pot simți descurajați după ce încearcă diferite creme sau “leacuri” văzute pe internet și totuși copilul continuă să se chinuie cu pielea iritată. Important de știut: deși nu există un leac definitiv (un medicament care să “vindece” boala pentru totdeauna), există numeroase opțiuni terapeutice eficiente care, combinate corespunzătpr, pot ține afecțiunea sub control. Abordarea optimă presupune îngrijirea de bază a pielii zilnic (în permanență) + tratamente antiinflamatorii în fazele de puseu +, la nevoie, tratamente avansate pentru cazurile severe. Vom pune accent și pe aspectele practice ale îngrijirii la domiciliu, deoarece rolul părinților în gestionarea dermatitei atopice este crucial – tratamentul nu se rezumă la pastile sau unguente prescrise, ci implică un întreg stil de îngrijire a pielii și a mediului copilului.

Îngrijirea de bază a pielii: emoliente și băi blânde (terapia de întreținere)

Hidratarea pielii este piatra de temelie în tratamentul dermatitei atopice. Ghidul european subliniază că utilizarea zilnică, liberală și frecventă a emolientelor (creme hidratante) este esențială pentru refacerea barierei cutanate și prevenirea puseurilor. Practic, un emolient bun acționează ca un substitut al barierei lipidice a pielii – aduce apă și substanțe grase (lipide) care “sigilează” pielea, împiedicând deshidratarea și pătrunderea iritanților. Iată principiile cheie ale îngrijirii de bază:

• Aplicarea emolientelor (creme hidratante): Realizați acest lucru zilnic, de 2-4 ori pe zi, pe toată suprafața corpului copilului, nu doar pe zonele afectate vizibil. Ghidul recomandă aplicarea emolientului imediat după baie, pe pielea ușor umedă, tamponată (nu frecată) cu prosopul – această metodă este numită sugestiv “soak and seal” (înmoaie și sigilează). Practic, după băiță, când pielea e încă hidratatǎ, aplicăm crema pentru a păstra apa în piele. Emolientul trebuie aplicat generos să acopere tot corpul copilului. Frecvența – minim dimineața și seara, ideal și la mijlocul zilei dacă puteți (de exemplu, la schimbarea scutecului puteți reaplica pe zonele uscate).
• Alegerea emolientului: Piața abundă de creme, unguente, loțiuni emoliente. Ca regulă generală, cremele/unguentele mai grase sunt mai eficiente la menținerea hidratării, mai ales în sezonul rece, dar trebuie să fie și tolerate de copil (unele foarte grase pot fi lipicioase și inconfortabile vara). Puteți folosi creme emoliente speciale pentru piele atopică (sunt multe branduri dermatocosmetice care au în portofoliu produse specifice– alegeți unul fără parfum, fără alcool, preferabil cu ingrediente precum glicerină, uree 5%, ceramide, acid hialuronic, etc., care ajută la reținerea apei). Unele produse conțin și agenți antiinflamatori sau antibacterieni (de exemplu extract de ovăz, niacinamide, etc.) – acestea pot fi utile, dar nici cea mai bună cremă cosmetică nu înlocuiește medicația în caz de puseu intens. Important e să găsiți un produs pe care copilul îl tolerează și să îl folosiți consecvent. Observați dacă vreo cremă pare să îi provoace usturime – dacă da, încercați alta (unele creme cu uree, de exemplu, pot ustura când pielea are răni; în acele situații se poate trece temporar la o formulă fără uree).
• Baia și dușul: Ani de zile a existat mitul că “apa agravează eczema, deci să speli copilul cât mai rar”. Astăzi știm că băile zilnice nu sunt dăunătoare, ba chiar pot fi benefice dacă sunt făcute corect. Cheia este modul în care se face baia: folosiți apă călduță (nu fierbinte), limitați timpul la ~5-10 minute și imediat după baie aplicați emolientul (metoda soak and seal menționată). Apa hidratează temporar pielea, iar crema sigilează acea hidratare. Nu folosiți săpunuri obișnuite, care sunt alcaline și usucă pielea. În schimb, folosiți sindeturi (detergenți sintetici) blânzi, fără parfum, geluri de spălare special formulate pentru piele atopică sau, la nevoie, doar apă pe zonele care nu sunt murdare. Nu frecați pielea cu buretele; spălați-o delicat cu mâna. Evitați băile spumante sau sărurile de baie parfumate. Dacă locuiți într-o zonă cu apă foarte dură (calcică), poate ajuta instalarea unui filtru de duș care mai reduce din minerale – apa dură a fost corelată cu exacerbări ale eczemei. După baie, tamponați pielea cu un prosop moale (nu frecați energic, ca să nu iritați). Imediat după aceea, cât pielea e încă puțin umedă, aplicați crema hidratantă pe tot corpul.
• Îmbrăcămintea și mediul: După hidratare, îmbrăcați copilul în haine curate, moi, preferabil din bumbac 100%. Evitați lâna și materialele sintetice direct pe piele – dacă totuși poartă un pulover mai aspru, puneți un strat subțire de bumbac pe dedesubt. Îndepărtați etichetele care pot freca pielea. Spălați hainele cu detergent hipoalergenic, fără parfum, și clătiți-le bine (eventual adăugați un ciclu de clătire suplimentară). Nu folosiți balsam de rufe parfumat. Atenție și la prosop și lenjeria de pat – să fie din bumbac, spălate cu același detergent blând. În cameră, mențineți o temperatură moderată (cca 20-22°C) și, dacă aerul e foarte uscat iarna, folosiți un umidificator (umiditate ideală ~50%). Un mediu mai umed ajută pielea să nu se usuce excesiv. Totodată, reduceți praful: aspirați des, aerisiți zilnic camera, evitați plușurile în exces (sau spălați-le des la cald). Dacă știți copilul alergic la acarieni, luați măsuri suplimentare (husă antiacarieni, jucării ținute eventual în congelator periodic etc.). Fumul de țigară trebuie eliminat complet din preajma copilului – pe lângă multiplele sale efecte nocive, fumul agravează iritația pielii.
• Evitarea iritanților: Amintim pe scurt: fără parfumuri aplicate pe pielea copilului, fără produse de îngrijire cu alcool, fără vopsele sau plastilină direct pe piele.). Iarna, aplicați un balsam (unguent) mai gras pe obraji și mâini înainte de a ieși afară, ca să preveniți dermatita de iarnă (frigul usucă pielea și poate declanșa eczeme pe față, numite “eritemul pernio” sau degerături ușoare).
• Emolientele ca prevenție: Studii recente sugerează că folosirea zilnică a emolientului la nou-născuții cu risc atopic (frați mai mari sau părinți cu dermatită) ar putea reduce incidența dermatitei atopice în primul an de viață, deși rezultatele sunt mixte. Pe scurt despre emolienți: Ghidul european spune clar – “Recomandăm folosirea zilnică a emolientelor, aplicate liber și frecvent, ca tratament de bază pentru funcția de barieră cutanată afectată”. Emolientele sunt fundamentul pe care se construiește restul tratamentului. Ele nu vindecă inflamația acută, dar fără ele, orice alt tratament va avea efect temporar. Gândiți-vă la pielea atopică precum un teren secetos plin de crăpături – dacă nu îl irigați constant, orice sămânță (tratament) puneți acolo nu va prinde rădăcini durabile.

Tratamentul puseelor (faza acută): antiinflamatoare topice

Oricât de conștiincioși am fi cu îngrijirea de bază, realitatea este că vor exista pusee (episoade acute) când pielea copilului se inflamează vizibil: apar zone roșii, calde, cu mâncărime intensă, poate cu mici vezicule sau exudat. În aceste momente, emolientul singur nu este suficient – e nevoie de medicamente antiinflamatoare aplicate pe piele, pentru a calma reacția imună și a vindeca leziunile. Principalele arme sunt corticosteroizii topici și inhibitorii de calcineurină topici, la care se adaugă alte opțiuni recente (inhibitori de PDE4, etc.)

Corticosteroizi topici (TCS)

Corticosteroizii (cortizonii) topici reprezintă tratamentul de primă linie și cel mai frecvent folosit în dermatita atopică. Sunt disponibile sub formă de creme, unguente sau loțiuni cu diferite potențe (tarie). Pe înțelesul părinților, acestea sunt creme antiinflamatoare puternice, care acționează rapid pentru a reduce roșeața, umflătura și mâncărimea. Medicul va prescrie un corticosteroid adecvat în funcție de severitatea puseului și zona afectată.

Cum se folosesc corect? În primul rând, fără teamă inutilă: corticosteroizii topici sunt recomandați și considerați siguri, dacă sunt folosiți corespunzător. Cheia este să îi aplicați doar pe zonele afectate de eczemă, într-un strat subțire, o dată sau de două ori pe zi (după indicația medicului). Regula generală: o aplicare pe zi, seara, este de multe ori suficientă la copii. Nu e nevoie să puneți de mai multe ori decât dacă medicul a spus. Durata tratamentului cu steroizi topici într-un puseu tipic este de obicei 5-7 zile până la 2 săptămâni, în funcție de cum se vindecă leziunile. O greșeală frecventă este că părinții opresc prea repede cortizonul de teama efectelor adverse, iar eczema nu apucă să se vindece complet, deci reapare imediat. Este mai bine să tratezi complet un puseu cu o cură scurtă intensă, decât să aplici superficial și insuficient – astfel minimalizăm și efectele adverse.

Un pont al experților: dacă eczema este acută și pielea are răni deschise, uneori aplicarea emolientului poate ustura. Ghidul european sugerează că e uneori mai bine să aplici întâi steroidul câteva zile ca să calmezi inflamația, și abia apoi să reiei emolientul pe zona respectivă pentru a evita usturimea. De asemenea, la pacienții care simt usturime la crema de cortizon (rareori se întâmplă, mai ales la cremele cu bază alcoolică), se poate trece pe un unguent (fără conservanți, deci mai puține șanse de reacții).

Un mod de utilizare eficient în practica dermatologică este terapia proactivă de întreținere: după ce un puseu sever a fost controlat cu steroid zilnic, în loc să întrerupem brusc, se poate continua aplicarea steroidului de 2 ori pe săptămână pe zonele care de obicei fac eczemă (chiar dacă arată vindecate), pentru a preveni reapariția – această strategie s-a dovedit eficientă în a prelungi perioadele de remisie. De exemplu, dacă un copil avea mereu eczemă pe gât și încheieturi, după vindecare completă se poate menține un regim de aplicare de corticoid topic slab de două ori pe săptămână pe acele zone, timp de câteva luni, reducând riscul unui nou puseu. Desigur, această decizie se ia împreună cu medicul și se pot alterna cu alte terapii de întreținere (ex: inhibitori de calcineurină proactiv, vezi mai jos).

Inhibitorii de calcineurină topici (TCI)

Aceștia sunt a doua mare clasă de antiinflamatoare locale folosite în dermatita atopică. Include unguentul de tacrolimus (0,03% pentru copii, 0,1% pentru >16 ani) și crema de pimecrolimus 1%. Sunt medicamente non-steroidiene care acționează prin blocarea selectivă a unor molecule din celulele imune ale pielii (calcineurina), reducând inflamația. Avantajul lor principal: nu cauzează atrofie cutanată (subțierea pielii), deci pot fi folosiți pe termen lung în zone delicate (față, pleoape, zona gâtului) sau pentru întreținere proactivă.

Când îi folosim? Inhibitorii de calcineurină sunt indicați mai ales în:
– Dermatită atopică moderată care nu răspunde la steroizi sau la care steroizii nu pot fi folosiți (de exemplu, leziuni pe pleoape – unde pielea e foarte subțire și ar fi riscant să folosim steroid mult timp).
– Ca terapie de întreținere după ce un puseu a fost calmat de steroizi: se poate aplica tacrolimus de 2 ori pe săptămână pe zonele ce recidivează frecvent, menținând remisia.

Pentru părinți, e important de știut că tacrolimusul este un aliat valoros, mai ales dacă aveți un copil la care orice încercare de a opri steroizii duce la recădere. Folosit 1-2 ori pe săptămână pe zonele problemă, poate ține eczema în frâu luni întregi. De asemenea, e soluția preferată pentru eczema feței: de exemplu, un copil cu pleoapele mereu roșii și uscate va beneficia de tacrolimus unguent (aplicat cu grijă să nu intre în ochi) fără grija că i se va subția pielea pleoapei, ceea ce cu steroizi ar fi o problemă. Un alt exemplu: leziuni de dermatită în zona inghinală sau axilară – steroizii repetitivi pot da vergeturi acolo, deci tacrolimus e preferat.

Tratamente pentru formele severe sau speciale

Din fericire, majoritatea copiilor cu dermatită atopică răspund bine la combinația de îngrijire de bază + creme antiinflamatorii topice. Există însă un mic procent cu forme severe, extinse pe mare parte din corp, sau care nu răspund la tratamentele de mai sus, ori prezintă recăderi imediat ce se opresc cremele. În astfel de cazuri, e nevoie de implicarea unui medic specialist dermatolog (dacă nu era deja) și de luarea în considerare a terapiei sistemice (medicamente administrate pe cale orală sau injectabilă, care acționează în întregul corp). Aceste decizii se iau individualizat, de obicei pentru cazurile care afectează serios calitatea vieții și unde riscurile terapiei sistemice sunt justificate de gravitatea bolii.

Mituri și greșeli frecvente legate de dermatita atopică

În jurul dermatitei atopice circulă o mulțime de informații eronate, care pot deruta părinții și chiar îi pot face să ia decizii nepotrivite în privința îngrijirii copilului. Vom demonta mai jos câteva dintre cele mai răspândite mituri și vom corecta greșelile comune în managementul eczemei:

• Mit: “Dermatita atopică este contagioasă, se poate lua de la alt copil.”
  Adevăr: FALS. Dermatita atopică nu este o boală infecțioasă și nu se transmite de la o persoană la alta. Nu este cauzată de un microb, ci de factori interni (genetică, imunitate) și de mediu. Din păcate, unii oameni văd leziunile de pe pielea copilului și își feresc propriii copii, de teamă – e important să educăm anturajul asupra faptului că eczema atopică nu “se ia”.
• Mit: “Eczema atopică apare din cauza alergiei la un aliment (lapte, gluten etc.).”
  Adevăr: Doar parțial. Nu orice dermatită atopică este cauzată de o alergie alimentară – de fapt, în majoritatea cazurilor eczema are un cumul de cauze și nu dispare doar eliminând un aliment. După cum am explicat, uneori alimentele pot fi declanșatori, dar asta la un subset de pacienți. Eliminarea inutilă a alimentelor de bază (lapte, ou, grâu) fără o confirmare alergologică este o greșeală, putând duce la carențe nutriționale fără să ajute pielea. De exemplu, lactoza din lapte nu provoacă eczeme – lactoza dă eventual intoleranță digestivă, nu alergie cutanată. Iar glutenul trebuie scos doar dacă există boală celiacă sau alergie la grâu diagnosticată; altfel, a privi orice copil atopic ca pe un celiac potențial este eronat. Nu “deparazitați” copilul pe presupunerea că are viermi și de aceea are eczemă – parazitozele nu sunt o cauză uzuală (doar ocazional pot agrava), deci nu administrați tratamente antiparazitare decât dacă testele arată că are paraziți reali.
• Mit: “Dacă folosesc produse etichetate hipoalergenic / dermatocosmetic / pentru bebeluși, sigur nu irită pielea atopică.”
  Adevăr: Din păcate, nu toate produsele “pentru bebe” sunt inofensive pentru pielea atopică. Termenii “hipoalergenic” sau “testat dermatologic” nu garantează că produsul nu conține potențiali alergeni sau iritanți. Multe cosmetice pentru copii conțin parfum, conservanți sau chiar ingrediente naturale (ulei de migdale, extract de ovăz, proteine din lapte) la care pielea atopică poate reacționa.
• Mit: “Cremele cu cortizon sunt periculoase / “rele” și trebuie evitate cu orice preț.”
  Adevăr: Fals și potențial dăunător pentru copil. Corticosteroizii topici (cortizonul) reprezintă tratamentul standard, de primă linie, pentru a controla inflamația în dermatita atopică Folosiți corect, conform indicațiilor medicale, acești steroizi locali sunt eficienți și siguri la copii. E adevărat, pot avea efecte adverse dacă sunt folosiți abuziv (de ex. aplicare zilnică luni la rând, mai ales steroizi puternici, pot subția pielea sau provoca alte probleme). Dar medicul tocmai de aceea vă ghidează – de obicei se indică cure scurte, pauze, potență potrivită. Problema este că “frica de cortizon” îi face pe unii părinți să nu aplice cremele prescrise sau să le pună doar 1-2 zile, insuficient pentru a vindeca puseul. Drept rezultat, copilul suferă inutil, eczema se infectează, devine mai greu de controlat și poate necesita apoi tratamente și mai puternice. Cu alte cuvinte, frica de a le folosi conform recomandării este nejustificată, iar folosirea lor fără supraveghere (de exemplu cumpărați crema cu cortizon din farmacie fără rețetă și o puneți oriunde oricând) este ceea ce trebuie evitat.
• Mit: “Trebuie să facem teste alergice la toți copiii cu dermatită atopică.”
  Adevăr: Nu fiecare copil necesită teste alergologice, ci doar dacă există motive întemeiate. Dacă un copil are dermatită atopică ușoară, localizată, fără alte manifestări alergice evidente, testele (cutanate sau sanguine) pot să nu aducă nimic util – ba chiar pot ieși fals pozitive (arătând sensibilizări care nu sunt relevante clinic). Testarea alergologică se recomandă în cazurile de dermatită atopică moderată-severă, mai ales dacă anamneza sugerează legături cu alimente sau alți alergeni. De asemenea, dacă copilul are și simptome de astm sau rinită, atunci sigur merită investigat.
• Mit: “Remediile naturale sunt mai bune – cremele din farmacie sunt chimicale, mai bine folosesc ulei de măsline / cocos / plante.”
  Adevăr: Nu tot ce e “natural” e neapărat bun pentru pielea atopică. Un exemplu: uleiul de măsline, pe cât e de “bio”, s-a demonstrat că deteriorează bariera cutanată și poate agrava dermatita, deci nu este recomandat ca emolient. De asemenea, uleiurile pot declanșa alergii de contact sau iritații (uleiul de cocos e mai bine tolerat, dar și el poate da foliculită ocazional). Unele extracte de plante sunt potențial alergizante. Desigur, există și substanțe naturale cu efect benefic (de ex. ovăzul coloidal – folosit în băi calmante, are ceva efect calmant). Dar per ansamblu, cremele medicinale trec prin teste riguroase, un element foarte important atunci când alegem un produs anume.

Fiecare pacient cu dermatită atopică are propria sa poveste, dar elementul comun al celor care ajung la o stare bună este o colaborare strânsă între familie și medici, plus informare corectă.

Dermatita atopică la copii este, fără îndoială, o provocare – însă una care poate fi depășită cu răbdare, cunoștințe și determinare. Ca părinte, veți deveni cel mai important “medic” al copilului dvs. în gestionarea zilnică a bolii. Veți învăța cum reacționează pielea lui la schimbări, veți anticipa puseurile și veți ști să interveniți prompt.

Amintiți-vă că nu sunteți singuri – în fiecare comunitate există alți părinți care trec prin ceva similar, există organizații și grupuri de suport (chiar și online) unde puteți găsi înțelegere și sfaturi. Și, mai presus de toate, aveți încredere în știință: cercetarea continuă să aducă noi terapii, și cine știe, poate peste câțiva ani vom vorbi chiar de o posibilă prevenție primară a dermatitei atopice la copiii cu risc (se studiază de exemplu suplimentarea probioticelor la gravide sau aplicarea de emolient la nou-născuți cu risc înalt).

Până atunci, puneți în practică ce am discutat: mențineți pielea micuților mereu hidratată, identificați și evitați factorii care le fac rău, folosiți cremele medicamentoase fără ezitare atunci când e nevoie și nu ezitați să cereți ajutor medical.  Nu există tratamente sau soluții universale de aceea relația strânsă cu medicul si personalizarea continua a terapiei este cheia succesului.

FOTO: Shutterstock.