Aderențele postoperatorii după endometrioză sau histerectomie – ce sunt, de ce apar și de ce e important să înțelegem diferența dintre durerea de aderențe și recidivă

În ultima vreme, tot mai multe paciente și femei din comunitățile dedicate endometriozei vorbesc despre aderențele postoperatorii: ce sunt, cum se manifestă, de ce apar și, mai ales, de ce dor. Este un subiect care ridică întrebări justificate, pentru că afectează real calitatea vieții după operație, fie că vorbim despre o intervenție pentru endometrioză profund infiltrativă sau despre o histerectomie.

Am ales să abordez acest subiect tocmai pentru că l-am întâlnit frecvent în discuțiile cu paciente, inclusiv cu femei operate deja de mine. Este important ca femeile să înțeleagă ce sunt aceste aderențe, de ce apar și cum pot fi gestionate corect, fără panică și fără decizii pripite.

Ce sunt aderențele și de ce apar?

Aderențele sunt benzi de țesut cicatricial care se formează în mod natural în urma procesului de vindecare după o intervenție chirurgicală sau o inflamație severă. Ele pot lipi între ele structuri care în mod normal ar trebui să fie mobile și independente, cum ar fi intestinul de uter, ovarul de ligamentele pelvine, vezica de vagin etc. Formarea lor este un răspuns fiziologic al organismului, dar uneori acest răspuns devine excesiv, iar rezultatul nu este doar anatomic, ci și simptomatic: durere, senzație de tragere, disconfort la efort sau la ovulație, tulburări digestive sau urinare.

Recomandări

Legătura dintre rezistența la insulină și infertilitate

Limita de vârstă în fertilizarea in vitro: când ar trebui să ne oprim?

Este important de menționat că nu toate femeile fac aderențe la fel. Există o predispoziție individuală, influențată genetic, imunologic și hormonal. Unele paciente dezvoltă aderențe dense, dureroase, în timp scurt după operație, în timp ce altele pot avea o evoluție postoperatorie liniară, fără simptome.

Aderențele pot determina dureri (dureri minime de obicei), dar nu sunt întotdeauna semnul unei recidive.

Unul dintre cele mai frecvente temeri este: „Dacă mă doare din nou, înseamnă că endometrioza a recidivat?” Răspunsul este nu neapărat.

Durerea postoperatorie poate fi cauzată de aderențe, mai ales dacă ele implică nervi sau zone sensibile funcțional, cum ar fi nervul pudendal, plexul hipogastric sau ligamentele uterosacrate. Simptomele pot semăna cu o recidivă (dureri pelvine, disconfort digestiv, dureri la contact sexual), dar fără ca leziunile de endometrioză să fi revenit.

Pentru o evaluare corectă, se recomandă un examen clinic ginecologic complet, si neuropelveologic, precum si imagistică de înaltă precizie, precum RMN-ul pelvin cu protocol dedicat endometriozei, realizat într-un centru cu experiență.

Cu cât mai multe intervenții, cu atât mai multe aderențe

Fiecare intervenție chirurgicală pelvină aduce un risc crescut de formare a aderențelor. Asta înseamnă că o femeie operată de mai multe ori în zona pelvină, fie pentru endometrioză, fie pentru chisturi, fibroame sau o histerectomie, are un risc mai mare să dezvolte aderențe care, în timp, pot deveni simptomatice.

Tocmai de aceea, prima intervenție este esențială și trebuie realizată de un chirurg cu experiență în chirurgia ginecologică avansată, capabil să minimizeze riscul de traume tisulare, să controleze sângerarea și să folosească, acolo unde este indicat, bariere antiaderențiale.

Chirurgia robotică: reduce riscul de aderențe?

Un subiect tot mai discutat este dacă operațiile realizate cu ajutorul robotului (de exemplu, sistemul Da Vinci) reduc riscul de aderențe.

Răspunsul este: teoretic, da, dar depinde mult de contextul intervenției și de experiența chirurgului. Chirurgia robotică permite o precizie extremă, o manipulare delicată a țesuturilor și o vizibilitate excelentă, ceea ce înseamnă mai puțină traumă locală, sângerare redusă și, în consecință, o șansă mai mică de formare a aderențelor.

Totuși, robotul este doar un instrument. Ceea ce contează cel mai mult este experiența și abordarea medicului care îl folosește.

Vestea bună: există soluții. Ce este adezioliza?

Pentru femeile care se confruntă cu dureri persistente postoperatorii, vestea bună este că există o procedură numită adezioliză, prin care se pot elibera aderențele care comprimă sau trag de structuri interne.

Adezioliza este intervenția chirurgicală prin care aderențele sunt tăiate și eliberate, astfel încât organele să-și recapete mobilitatea și funcționalitatea. De obicei se realizează prin laparoscopie/chirurgie robotica, pentru a minimiza riscul formării de noi aderențe.

Atunci cand durerile postoperatorii la distanta (minim 6-12 luni) sunt puternice, acestea au semnificatia unui sindrom de compresie a nervilor pelvini.

Această procedură se recomandă doar în anumite cazuri:

• dureri pelvine severe, persistente, cu impact major asupra calității vieții
• simptome sugestive de obstrucție intestinală sau hidronefroză
• disconfort la reproducerea asistată (ex. obstructie tubara sau ovar inaccesibil ecografic)
• durere neuropată cauzată de tesut cicatricial/fibrotic (“aderente”) care comprimă nervi pelvini

In  concluzie, aderențele sunt o realitate după orice intervenție chirurgicală pelvină. Ele pot fi dureroase, dar nu înseamnă automat că endometrioza a recidivat. Cu evaluare corectă, echipă multidisciplinară și intervenții țintite doar când este cazul, ele pot fi gestionate eficient.

Pentru femeile care se confruntă cu durere după operație, mesajul este clar: nu sunteți singure și nu trebuie să suferiți în tăcere. Soluții există, dar este nevoie de răbdare, expertiză și un plan personalizat.