Spasticitatea, una dintre cele mai frecvente complicații după AVC

Aproximativ 60.000 de persoane suferă anual un accident vascular cerebral în România, iar o parte semnificativă dintre supraviețuitori dezvoltă complicații care le afectează mobilitatea și independența. Printre cele mai frecvente se numără spasticitatea, o afecțiune care apare adesea după un accident vascular cerebral și care poate transforma activități simple, precum îmbrăcatul sau spălatul, în provocări majore.

Spasticitatea este o tulburare motorie și senzorială caracterizată prin hiperactivitate musculară, care determină rigiditate și poziții anormale ale membrelor. În cazul brațului afectat, acesta poate rămâne permanent îndoit și apropiat de corp, cu mâna în flexie și degetele strânse în pumn. Dacă sunt afectate membrele inferioare, pot apărea simptome precum genunchi în hiperextensie sau poziții anormale ale piciorului.

O complicație care apare rapid după AVC

Datele medicale arată că spasticitatea poate apărea relativ repede după faza acută a accidentului vascular cerebral. Aproximativ 25% dintre pacienți prezintă semne de spasticitate la două săptămâni după AVC. După 12 luni, procentul crește la 38% în cazul celor aflați la primul episod și la 44% pentru pacienții care au suferit un AVC recurent.

Recomandări

Simptomul care poate indica o problemă gravă a inimii. Apare prima oară la cap

(P) Totul despre tensiunea arterială: la ce să fim atenți și ce măsuri să luăm

Accidentul vascular cerebral rămâne, de altfel, o cauză majoră de invaliditate: aproximativ o treime dintre pacienți rămân dependenți de sprijinul familiei sau al îngrijitorilor.

În lipsa tratamentului, spasticitatea poate duce la scurtarea țesuturilor moi, rigidizarea articulațiilor și durere cronică. Procesul poate începe la aproximativ două săptămâni după apariția simptomelor și poate atinge un nivel maxim în aproximativ trei luni.

Citește și: Prof. dr. Memet Ozek: cum tratează spasticitatea

Intervenția timpurie poate preveni complicațiile

Specialiștii subliniază că recunoașterea precoce a simptomelor și inițierea rapidă a tratamentului pot face diferența în recuperarea pacientului.

„Obiectivul principal al neurologului este să salveze viața pacientului în faza acută a accidentului vascular cerebral, dar este la fel de important să informăm pacientul și familia că recuperarea medicală timpurie poate preveni spasticitatea și poate îmbunătăți semnificativ independența și calitatea vieții”, explică Cristina Tiu, medic primar neurolog și șef al Secției Neurologie II din cadrul Spitalul Universitar de Urgență București.

Pacienții și aparținătorii sunt încurajați să urmărească semne precum rigiditatea musculară sau pozițiile neobișnuite ale membrelor și să solicite cât mai rapid o evaluare medicală.

Recuperarea medicală, esențială pentru mobilitate

Tratamentul spasticității implică adesea o abordare multidisciplinară, în care neurologul, medicul de recuperare, medicul de familie și familia pacientului colaborează pentru stabilirea unui plan terapeutic adaptat.

Kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos pot ajuta la menținerea mobilității și la prevenirea contracturilor musculare.

„Chiar dacă pacienții cu spasticitate post-AVC nu sunt cei mai simpli de tratat, kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos adecvat pot face diferența. Rolul familiei este esențial, deoarece susținerea și implicarea acesteia în programul de recuperare cresc șansele de succes ale terapiei”, spune Delia Cinteză, medic primar în medicină fizică și de reabilitare.

Potrivit specialiștilor, intervenția timpurie și combinarea mai multor terapii pot crește șansele de recuperare a funcțiilor motorii, contribuind la o mai mare independență și la o calitate mai bună a vieții atât pentru pacienți, cât și pentru familiile lor.

Foto: shutterstock