Spasticitatea după AVC: complicația care poate fi ținută sub control dacă este recunoscută la timp. „Dacă întârziem tratamentul, pot apărea contracturi permanente”

Spasticitatea apărută după accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă una dintre cele mai frecvente și invalidante complicații neurologice, însă poate fi ținută sub control dacă este recunoscută și tratată la timp, avertizează specialiștii.

Accidentul vascular cerebral continuă să fie o problemă majoră de sănătate publică la nivel global, fiind a treia cauză de deces și una dintre principalele cauze de dizabilitate pe termen lung, potrivit Organizația Mondială a Sănătății. În România, aproximativ 60.000 de persoane suferă anual un AVC, majoritatea cazurilor fiind de tip ischemic.

Deși intervenția medicală din faza acută salvează vieți, pentru mulți pacienți dificultățile continuă în perioada de recuperare. Spasticitatea post-AVC este una dintre complicațiile frecvente care afectează mobilitatea și independența, manifestându-se prin rigiditate musculară și contracții involuntare. Membrele pot rămâne blocate în poziții anormale, brațul fiind adesea flexat și apropiat de corp, iar piciorul afectat prezentând modificări de poziție.

Recomandări

(P) Te trezești obosit dimineața? Nu e doar salteaua – legătura reală dintre somn, stres și…

Constipația cronică la copii: ce este „burtica blocată”

„Spasticitatea apare ca urmare a lezării căilor nervoase care controlează mișcarea voluntară. Creierul nu mai poate regla corect reflexele musculare, iar mușchii devin hiperactivi. Este o consecință neurologică directă a accidentului vascular cerebral”, explică prof. univ. dr. Mădălina Iliescu, președintele Societatea Română de Reabilitare Medicală, medic primar recuperare medicală la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol.

Datele medicale arată că între 17% și 25% dintre pacienți pot prezenta primele semne de spasticitate în primele săptămâni după AVC. Procentul crește semnificativ în primul an, ajungând la aproximativ 38-40%, iar în unele cazuri chiar mai mult, în funcție de severitatea afectării neurologice.

Specialiștii atrag atenția că simptomele nu sunt întotdeauna evidente imediat. De multe ori, rigiditatea se instalează treptat și poate fi confundată cu slăbiciunea musculară, ceea ce întârzie diagnosticul și intervenția.

„Impactul asupra vieții cotidiene este major. Activități simple precum îmbrăcatul, igiena personală sau mersul pot deveni dificile sau imposibile. În lipsa tratamentului, mușchii și tendoanele încep să se scurteze, iar articulațiile se rigidizează. De aceea, intervenția timpurie este crucială. În primele luni după apariția spasticității, țesuturile sunt încă maleabile. Dacă întârziem tratamentul, pot apărea contracturi permanente, iar recuperarea devine mult mai dificilă”, subliniază prof. univ. dr. Mădălina Iliescu.

Tratamentul este unul complex și adaptat fiecărui pacient. Acesta include programe intensive de kinetoterapie, exerciții de mobilizare, terapie ocupațională și, în anumite situații, tratament medicamentos sau injecții locale, inclusiv cu toxină botulinică, pentru reducerea hiperactivității musculare.

Medicii subliniază că obiectivul nu este doar diminuarea rigidității, ci și recâștigarea independenței și prevenirea complicațiilor pe termen lung, precum deformările sau durerea cronică. Pacienții sunt încurajați să solicite ajutor medical încă de la primele semne, deoarece intervenția precoce crește semnificativ șansele de recuperare și menținere a calității vieții.

Foto: shutterstock