În limbajul popular, expresia „sânge prea gros” este frecvent folosită pentru a descrie situații în care sângele circulă mai greu prin vase. Din punct de vedere medical, această idee corespunde mai ales conceptului de hipervâscozitate sangvină, o stare în care sângele devine mai dens decât normal și nu mai circulă eficient prin sistemul vascular. Această problemă nu este doar un detaliu de laborator, ci poate afecta direct oxigenarea organelor, funcționarea creierului și riscul de formare a cheagurilor. În unele cazuri, hipervâscozitatea este o urgență medicală și necesită intervenție rapidă.
Sângele este un fluid complex, alcătuit din plasmă, globule roșii, globule albe și trombocite. Echilibrul dintre aceste componente determină cât de ușor circulă sângele. Atunci când crește excesiv numărul de celule sau cantitatea de proteine din sânge, fluiditatea scade, iar sângele devine mai vâscos. Acest fenomen poate apărea în diverse boli hematologice, inflamatorii sau oncologice, dar și în situații aparent banale, cum ar fi deshidratarea severă.
Hipervâscozitatea sangvină apare atunci când sângele devine atât de dens încât circulă greu prin vasele mici, afectând microcirculația și oxigenarea țesuturilor. Această stare poate apărea dacă există prea multe globule roșii, globule albe, trombocite sau proteine plasmatice.
În mod normal, sângele trebuie să fie suficient de fluid pentru a ajunge până la cele mai mici vase capilare. Când devine prea vâscos, rezistența la circulație crește, iar fluxul sanguin scade. În cazurile severe, această situație poate duce la afectarea organelor vitale.
În literatura medicală, hipervâscozitatea este asociată frecvent cu boli precum:
Sindromul de hipervâscozitate este considerat în anumite contexte o urgență medicală, mai ales când apare în boli oncologice, deoarece poate afecta simultan mai multe organe.
Există mai multe mecanisme biologice prin care sângele poate deveni prea vâscos. Cel mai frecvent mecanism este creșterea excesivă a numărului de celule sangvine, mai ales globule roșii. În policitemie, de exemplu, crește hematocritul, adică proporția de globule roșii din sânge, iar sângele devine mai „lipicios”, crescând riscul de tromboză.
Un alt mecanism este creșterea nivelului proteinelor din plasmă. În unele boli hematologice, organismul produce cantități foarte mari de anticorpi anormali, ceea ce crește densitatea sângelui.
În unele cazuri, hipervâscozitatea poate apărea și din cauza modificărilor formei globulelor roșii sau din cauza unor tulburări ale coagulării.
Manifestările clinice pot varia mult în funcție de cauza exactă și de severitate. Totuși, există câteva semne frecvente.
Unul dintre cele mai comune simptome este durerea de cap persistentă. Aceasta apare deoarece circulația cerebrală poate fi afectată atunci când sângele devine prea vâscos.
Când hipervâscozitatea devine severă, simptomele neurologice pot deveni evidente. Pot apărea confuzie, tulburări de memorie sau dificultăți de concentrare, deoarece circulația cerebrală este afectată.
În cazuri grave, pot apărea convulsii sau pierderea stării de conștiență.
Uneori apar tulburări de coordonare, mers instabil sau chiar simptome asemănătoare accidentului vascular cerebral.
Hipervâscozitatea poate afecta și inima și plămânii. Pot apărea dureri toracice sau dificultăți de respirație, deoarece circulația oxigenului către țesuturi este redusă.
În forme severe, poate apărea insuficiență cardiacă sau afectare renală, din cauza circulației deficitare.
Cea mai cunoscută cauză este policitemia vera, o boală în care măduva osoasă produce prea multe globule roșii.
Bolile hematologice maligne, cum ar fi leucemia sau mielomul multiplu, pot crește numărul celulelor sangvine sau nivelul proteinelor din sânge.
Unele boli autoimune sau inflamatorii pot crește nivelul proteinelor din plasmă.
Hipoxia cronică, de exemplu la fumători sau la persoane cu boli pulmonare, poate duce la creșterea globulelor roșii.
Deshidratarea severă poate crește temporar vâscozitatea sângelui. Acesta este motivul pentru care analizele pot părea „mai concentrate” atunci când nu consumi suficiente lichide.
Există situații în care trebuie solicitat ajutor medical imediat. Dacă apar tulburări bruște de vedere, confuzie sau simptome neurologice, este necesară evaluare urgentă, deoarece pot indica afectarea circulației cerebrale.
Diagnosticul începe cu analize de sânge simple, cum ar fi hemoleucograma completă, care arată numărul celulelor sangvine.
Pot fi necesare analize suplimentare pentru proteine plasmatice, markeri genetici sau teste de coagulare.
În unele cazuri, sunt necesare investigații imagistice sau puncție de măduvă osoasă.
Tratamentul depinde de cauza exactă. În cazuri severe, se poate face plasmafereză, o procedură care elimină excesul de proteine din sânge.
În policitemie, se poate face flebotomie terapeutică, adică extragerea controlată a unei cantități de sânge.
În bolile hematologice, tratamentul poate include medicamente sau chimioterapie.
Nu toate cauzele pot fi prevenite, dar un stil de viață sănătos ajută. Hidratarea adecvată, controlul bolilor cronice și evitarea fumatului reduc riscul.
Foto: shutterstock