Protezarea umărului: când este indicată, cum este recuperarea

Ion Creangă scria că ”Frica păzește bostănăria”. Românii au avut întotdeauna, se pare, o relație aparte atât cu frica, cât și cu curajul. Atunci când vorbim de chirurgie sau, mai ales, de protezare articulară, aceste aspecte omenești sunt atât exacerbate, cât și nuanțate. Drept urmare, m-am gândit să întreb o inteligență artificială ce părere are despre frica de protezare la români. Iată ce mi-a raspuns: ”Aș estima că 50–70% dintre pacienții români cu indicație clară de protezare evită sau amână semnificativ operația din frică, neîncredere sau lipsă de informare.” Aceste numere sunt probabil mai mari în cazul protezării de umăr. Are dreptate, nu are, vi se pare mult, puțin? Cert este că un prim pas spre îndepărtarea fricii este înțelegerea problemei.

Ce este protezarea umărului și când este indicată?

Trebuie să reținem că protezarea umărului este o unealtă, nu o sentință. Unealta ne ajută să modelăm lucrurile într-un anume fel pentru a atinge un scop. În cazul nostru, scopul este în primul rând controlul durerii și, în al doilea rând, îmbunătățirea funcției.

Protezarea umărului, ca și în cazul altor regiuni anatomice, se referă la îndepărtarea zonei suferinde (os, cartilaj) și înlocuirea ei cu un implant artificial. Spre deosebire de alte zone, totuși, umărul are o biomecanică mai complexă care naște nevoia de mai multe tipuri de implanturi.

Recomandări

Simptome timpurii de cancer pe care mulți le trec cu vederea

(P) Auz clar, urechi sănătoase: ce trebuie să știi despre igiena corectă

Fără a complica lucrurile, există două mari tipuri de proteze de umăr: proteze anatomice și proteze inversate. Cele anatomice se folosesc în general atunci când structurile musculo-tendinoase ale coafei rotatorilor sunt sănătoase. Cele inversate se folosesc atunci aceste structuri sunt suferinde și trebuie să le compensăm lipsa cu ”păcălirea” biomecanicii umărului prin design-ul implantului.

În concluzie, indiferent de tipul protezei, indicația este simplă. Atunci când metodele nechirurgicale nu mai sunt eficiente sau funcția se deteriorează, pentru a menține persoana activă și independentă, recurgem la protezarea umărului.

Care sunt scenariile în care am putea vorbi de protezarea umărului?

În scenariul cronic, în care suferința este îndelungată și apare uzura articulației care se manifestă în general cu durere la mișcări (uneori și nocturnă sau în repaus) și limitarea mobilității, indicația de protezare este similară cu a celorlalte articulații mari precum șoldul sau genunchiul. Alegerea tipului de proteză, anatomic sau inversat, depinde de starea coafei rotatorilor și, în principal, al mușchiului supraspinos, dar mai poate fi influențată și de tipul de uzură locală, stocul osos, dar și de nevoile specifice ale pacientului.

În scenariul acut, lucrurile sunt un pic mai complicate. Fără a intra prea mult în detaliu, scenariul acut se referă preponderent la fracturi din zona colului humeral, dar mai sunt și alte situații care pot avea indicație de protezare. În general, în cazul fracturilor, se încearcă pe cât posibil păstrarea anatomiei locale, adică fixarea cu plăcuțe și șuruburi sau tije specifice. În măsura în care cartilajul articular este intact și funcția înainte de fractură era decentă, este de preferat reconstrucția zonei. Din păcate, în unele cazuri dictate de tipologia fracturii, stocul osos sau uzura preexistentă, reconstrucția, chiar dacă este tehnic posibilă, știm că duce la rezultate proaste. În aceste scenarii particulare se poate indica protezarea umărului din start, fără să se mai încerce fixarea fracturii. Pacienții care se află într-un astfel de scenariu în care, poate contraintuitiv lor, li s-a indicat protezarea pentru o fractură, ar trebui să știe că rezultatele sunt mai bune în felul acesta. Atunci când situația o dictează, o proteză pusă bine dă rezultate mai rapide și mai predictibile decât o fixare sortită eșecului, urmată de diverse reintervenții chirurgicale de revizie.

Cum este recuperarea?

Recuperarea după operația de protezare este mai simplă decât am crede. Evident că situația poate diferi de la caz la caz și de la doctor la doctor, dar în linii mari se urmează câteva etape standard. În general, în primele două săptămâni, pacientul menține brațul operat într-o eșarfă până la vindecarea plăgii. De la 2 la 4 săptămâni se încep mișcările, gradual, mai întâi pasiv prin pendulări și apoi activ asistat. De la 6 până la 12 săptămâni se consolidează mișcările active, inclusiv deasupra capului. În general, undeva între 6 și 12 săptămâni post-operator, pacientul devine independent, urmând să optimizeze rezultatele funcționale până la 6 luni – 1 an.

Ca regulă generală, protezarea anatomică are o recuperare un pic mai dificilă în perioada inițială și mai ușoară în perioada de optimizare / consolidare. În cazul protezării inversate, lucrurile stau pe dos. Recuperarea în fazele inițiale este mai simplă, mulți pacienți fiind lăsați să ridice mâna deasupra capului imediat ce se scot suturile, dar perioada de optimizare / consolidare este mai laborioasă pentru că necesită un grad de reeducare a dinamicii omoplatului.

La ce rezultate ne putem aștepta?

Atunci când indicația chirurgicală este corectă și procedura se face la timp, rezultatele raportate în literatura de specialitate sunt excelente. Atât în cazul protezării anatomice, cât și în cazul celei inversate, rata de satisfacție a pacienților este de 85-90%, deci 9 din 10 oameni sunt foarte satisfăcuți de calitatea vieții după operație. Rezultatele sunt comparabile cu ale celorlalte tipuri de protezări precum cea de șold sau de genunchi.

În concluzie, deși anatomia și biomecanica umărului este poate mai complexă decât a altor  regiuni, rezultatele protezării obținute cu înțelegerea și tehnologia modernă sunt comparabile cu ale altor articulații. Surprinzător, de multe ori, lucrurile care ne sabotează reușita vin din interiorul nostru – frica, neîncrederea, ezitarea – iar acestea nu pot fi rezolvate cu tehnologie, ci doar cu o relație bună medic-pacient.

Articol scris de Dr. Mihai Grigoraș, Medic Specialist Ortopedie-Traumatologie, Supraspecializat în chirurgia membrului  superior, Membru al Boardului European de Ortopedie.